Aparent, Godeanu n-are nimic dintr-un munte de ultimate survivor: pare mărunţel şi drăguţel. Iei un taxi din Herculane (100 de lei cursa), cobori în Cerna Sat, apuci pe muchia Oslea Românească şi după un fleac de urcuş, doar 17 kilometri, ai ieşit la stână, în gol alpin; a doua zi nici nu ştii când ajungi la vârful Godeanu, apoi ţii creasta, până la lacul Scărişoara, de sub vârful cu acelaşi nume. Ziua a treia: în câteva ore, să zicem 10-11, ai trecut de Piatra Iorgovanului, apoi de Poiana Pelegii şi ai intrat în mult mai celebrul Retezat, pe la cabana Buta. Simplu ca vaca.
Godeanu devine cu adevărat interesant când te prinde ceaţa. Aici, ea vine la fel ca-n alţi munţi (neaşteptat) şi pleacă la fel de neaşteptat, dar după vreo două-trei zile. Pentru că nu există nici un traseu marcat, stai în cort şi asculţi ceaţa. Zeci de ore. Jilăveala ţi se insinuează în oase şi paranoia în creier. Când se risipeşte şi pleci, juri că nu vei reveni în muntele vrăjit. Măcar să se fi simţit şi el cu vreo Zână a Lacului, acolo; dar aşa?!
