Meteo
– Domnule Busu, avem o problemă.
– Nu mă interesează. Am destule probleme de perspicacitate pentru toată săptămâna. Caută-mă lunea viitoare.
– Asta chiar e o problemă serioasă. E o citație de la tribunal.
– Ce?
– Suntem dați în judecată.
– Despre ce vorbești? Cine-ar da în judecată rubrica Meteo?
– Știu, așa m-am gândit și eu, dar oamenii au dreptate.
– Ce oameni? Ce vor de la noi?
– E vorba de moștenitorii drepturilor de autor ale lui George Coșbuc. Cică ați încălcat proprietatea intelectuală atunci când ați recitat pe post versuri de-ale lui fără un acord scris.
– Ce? N-am recitat nimic.
– Ba da, ba da. M-am uitat și eu pe înregistrare. Uitați aici, am transcriptul: „A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg. Acum a stat”.
– Dar nu recitam nimic. Efectiv descriam starea vremii. Începuse să cadă câte un fulg, dar între timp ninsoarea se oprise. Ce voiai, să-i mint pe oameni?
– Și pe urmă ați continuat: „Norii s-au mai răzbunat spre apus, dar stau grămadă peste sat”.
– Chiar așa era.
– Dar n-are nici un sens. Care sat?
– Un sat, ce contează? Asta era problema? Dacă tot prezint cum e vremea la București și la Craiova și la Iași, de ce să nu spun și cum e la sat? Până la urmă, acolo s-a născut civilizația românească, de-acolo vine sufletul acestui popor.
– O veni, dar pe urmă devine și mai ciudat transcriptul emisiunii. Ați spus tot atunci că, citez, „Nu e soare, dar e bine și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, dar năvalnic vuiet vine de pe drum”, am încheiat citatul.
– Așa, și? Ce nu pricepi?
– Care râu? Care drum?
– Aici e simplu! Drumul e drumul care trece prin sat și râul e, practic, gârla satului. Băi, pe bune, vii și tu cu niște întrebări… Aveam o părere mai bună despre tine.
– Dar nu așa se prezintă starea vremii!
– Ba da. E foarte important să precizezi dacă râurile au înghețat sau nu.
– OK, fie. Aici e discutabil. Dar ce rost are să spui la meteo că, iarăși citez, „sunt copii. Cu multe sănii de pe coastă vin țipând și se-mping și sar râzând, prin zăpadă fac mătănii vrând-nevrând”, am încheiat citatul. Vreau să vă spun că multă lume a-nceput atunci să-și pună întrebări. Nu știau dacă se uită la starea vremii sau la vreun cenaclu pentru elevi de școala primară.
– Mie nu mi se pare nimic ciudat. Dacă pun întrebări de perspicacitate, pot să vorbesc și despre cum se joacă copiii în zăpadă.
– Și de ce rimează toate chestiile pe care le-ați spus?
– Pură coincidență. Știi, româna e o limbă foarte muzicală. E greu să nu spui chestii care să nu rimeze.
– Acum văd că vă descurcați. Nu mai rimează nimic din ce spuneți.
– Azi prefer să vorbesc în vers alb.
– Nu vă cred. Eu cred că ați folosit intenționat poezia lui Coșbuc și că oamenii ăștia care vă dau în judecată au dreptate.
– Măi băiete, tu mă scoți din sărite.
– Nu înțeleg de ce mai negați. E evident, toată lumea și-a dat seama. Pe bune, e super-ridicol să spuneți că exact așa era vremea afară. Era pe 17 august, ce naiba!
– OK, văd că nu scap de tine. Vrei să știi adevărul?
– Vă rog.
– Am pierdut un pariu cu Romica Jurcă.
– Ce?
– Făcusem eu un pariu cu Romica Jurcă. Ea zicea că Arad e-n Crișana, eu ziceam că n-are cum. Și este. Cine s-ar fi gândit? Eu credeam ca e-n altă parte Crișana, pe lângă Tecuci. În fine, e nebună femeia. Cui îi pasă unde e Crișana? Parcă văd cum a învățat ea pe de rost și-a ținut minte toate denumirile alea. Pun pariu că știe și unde e Stâna de Vale, și Păltiniș.
– Dar și eu știu. E super-simplu.
– Probabil că știe și unde e Narnia.
– Asta nu există.
– Ești tu prost. Cum să nu existe? Am văzut și filmul.