Badea Cârțan
Într-o dimineață de octombrie, Badea Cârțan merse la Sibiu, ca să-și cumpere haine noi și provizii pentru următoarea lui călătorie. Plănuia o vacanță de vis la Roma, însă nu o vacanță scurtă, cum facem noi în zilele noastre, ci una de douăzeci și cinci de zile: douăsprezece zile pe jos până acolo, o zi la Roma și douăsprezece zile pe drumul de întoarcere. Mulți ar crede că e bine și așa. În douăsprezece zile ai timp destul să vizitezi nordul Italiei, Slovenia și Ungaria, doar că Badea Cârțan călătoarea mai mult noaptea, ca să nu-l ia Poliția la întrebări, el fiind un țăran simplu, fără acte.
Nici nu intră bine însă în magazinul de opinci din Auchan Sibiu, că vânzătoarea îl luă în primire.
– Bade, îți spun sincer, mi-e milă de opincile astea.
– Păi, de ce?
– Pentru că o să le strici de la atâta mers pe jos. Pe bune acum, de ce nu te duci tu cu low cost-ul la Roma, așa cum fac toți românii? Ești român, nu-i așa?
– Da’ ce să fiu?
– Atunci ia-ți un bilet la Blue Air sau la Wizz și du-te cu avionul până la Roma. Te duci la poarta de îmbarcare și nici nu știi când ai ajuns. În trei ore îți faci selfie la Fontana di Trevi.
– Trei ore? Așa de puțin?
– Păi, da, că avionul nu merge pe jos, ca tine.
Sfatul vânzătoarei avea sens, așa că Badea Cârțan își luă bilet la o companie low cost, își pregăti troller-ul pe care-l lua ca bagaj de cabină și merse la cochetul aeroport din Sibiu. Avea loc la geam, ceea ce-i plăcu nespus. Era înnebunit după priveliștile de orice fel. Frumoase, urâte, nu conta. Priveliști să fie.
După ce-și montă centura de siguranță, auzi în difuzoare mesajul căpitanului:
– Bine ați venit la bordul cursei Sibiu-Roma. Vă vorbește căpitanul Aurel Vlaicu, aflat deja la al doilea zbor în care n-a murit. Vă amintesc că aeronava în care ne aflăm este un model Vlaicu 2, construit la mine-n bătătură din lemne și surcele. Acum o să fug puțin ca să-mi iau avânt pe pistă. Călătorii în timp sunt rugați să-și închidă telefoanele mobile.
Din fericire, zborul a fost fără probleme și Aurel Vlaicu l-a dus în siguranță pe Badea Cârțan până la Roma. Doar că la Roma n-au găsit un teren bun pentru aterizare, pentru că Italia n-avea la acea vreme pionieri ai aviației, ca noi. Vlaicu s-a învârtit o vreme în jurul orașului, în căutarea unei piste decente, dar, negăsind nimic, s-a lăsat pe mâna lui Badea Cârțan, care l-a condus până-n singurul loc pe care-l știa bine-bine din Roma: Columna lui Traian.
Așa se face că au aterizat la poalele monumentului, iar localnicii care i-au văzut au crezut inițial că-s de fapt doi daci care s-au dat jos de pe columnă, însă nu oricum, ci la bordul unui avion Vlaicu 2.