– Decebal, omule, avem o problemă în regatul dac.
– Ce mai e? De ce mă deranjezi la ora asta?
– Scuze, dar e serioasă treaba.
– Zi odată!
– Școlile noastre sunt la pământ. Elevii nu știu să scrie nimic. Să citească, nici atât. Dacă vin examenele, ne facem toți de râs, de-o să dea presa perle de la Bac doar din lucrările elevilor daci și nimic de la romani, care probabil că-s super-tocilari acum și știu pe de rost cazul ablativ.
– Da’ care-i problema? De ce nu le intră nimic în cap la ăștia mici? Nu vor să-nvețe? Stau toată ziua pe tablete? Închide-le și tu router-ul de Internet de sub Munții Bucegi.
– A, nu. Nu e Internetul de vină.
– Dar ce?
– Alfabetul.
– Da’ ce le face?
– E vorba de ordinea literelor. Știți, cuvintele dacice conțin litera z, care e abia la sfârșit și toată clasa întâi copiii nu știu să scrie nimic, pentru că le trebuie o literă pe care n-au învățat-o încă. Uite-așa își pierd interesul pentru învățătură și-ncep să joace toată ziua fotbal în curtea școlii cu o minge făcută din fesuri, până când iese Zalmoxis de la el din peșteră și le-o sparge, că prea dau cu ea-n peretele văgăunii și nu poate el să doarmă și să se gândească la teorema lui Pitagora.
– Nasol. Uite, de-aia nu mi-a plăcut mie niciodată alfabetul. Hai să renunțăm de tot la el, mai mult ne-ncurcă.
– Și nu mai scriem?
– Deloc.
– Atunci ce-o să mai rămână în urma noastră?
– Păi, vorbește și tu cu niște oameni de la Comisarul, Efemeride și adevăruldespredaci punct ro. Pune-i pe ei să scrie despre noi și aia e.