“…moșilor, atîta zicem: 2014 va fi un an al schimbărilor. (…) Anul 2014 va fi interesant sau nu va fi deloc.” Și a fost. Așa scriserăm fix în nr. 1 (130) din anu’ ăsta ce se încheie, nu c-am fi noi Mafalde. Mai ziceam și că “Ne-ar plăcea să fie Germania…”, că “Va pleca și întunecatul Piți, fiți pe pace, nu mai dați atîtea acatiste”, dar și că “…nu va fi ca-n Germania, tată, că noi nu vom fi niciodată nemți”. Fi-ne-ar gura de profet să ne fie!
Ne-a ieșit Germania campioană mondială, e adevărat, ba ne-am ales și c-un președinte neamț. Ei, și cu asta credeți că ne-am scos imediat, țac-pac? Că se termină automat țigăneala? Am intuit, corect, schimbarea. Mai greu e, acum, să descîlcim sensul ei. Să se schimbe, am primit cu drag, dar ne-ar plăcea să se mai modifice cîte ceva, pe ici, pe colo, și anume în punctele esențiale.
Da, 2014 a fost un an cînd s-au întîmplat chestii și s-au schimbat multe: președintele FRF, soarta conducătorilor, viața cluburilor, sistemul competițional și antrenorul de la Națională. Despre ceilalți antrenori schimbați, ăia din Liga 1, am vorbi în plus, că doar statisticienii le mai știu numărul. Ca specie jurnalistică de pe vremea lui “Măi, animalule!”, presimțeam cutremurul. Mai puțin magnitudinea lui. După seismul din 4 martie de la Curtea de Apel, cînd s-au prăbușit la pîrnaie toți Gemenii din Dosarul Transferurilor, nenică, meciul a evoluat spectaculos. A doua zi, într-un elan revoluționar, Adunarea Generală a FRF l-a ales pe Răzvan Burleanu. Un președinte mic, ca vîrstă, dar mare în managemetul de la minifotbal. Continuăm să-i apreciem bunele intenții, îi mai așteptăm și performanța. Sistemul tîmpit cu play-off și play-out nu e un panaceu pentru bolile endemice ale fotbalului băștinaș.
Mai este enorm de lucrat, deși, aparent, într-un an multe s-au schimbat. În locul satanicului Piți, ne bucurăm să-l avem iarăși pe anghelicul Tata Puiu, cel mai bun antrenor român al secolului trecut. Vom fi la Europene, deși campionii noștri de la Steaua n-au avut față nici măcar în Europa League, într-o grupă accesibilă. Am ajuns – victorie! – pe locul 15 în clasamentul FIFA-Coca-Cola, cu toate că, de la salariile neplătite cu semestrele, sînt jucători (de prima ligă, inclusiv) care n-au bani de-o BRRC-Timișoreana. Cît despre cel mai bun fotbalist român al anului, sîntem banali, nu ne putem hotărî, deci acordăm un premiu ex-aequo: Sânmărtean & Keșeru – un prodigios tînăr de 35 de ani și un atacant pe gustul nostru, reșapat din Franța, din Ligue 2.
Altfel, schimbarea continuă. Trădarea, la fel. Vor mai intra niște bandiți la pîrnaie, se prefigurează falimente, va curge sînge. Hai, ne luăm o mică pauză, ne mai recuperăm de sărbători, după acest 2014 atît de revoluționar. Despre copii, juniori și reforma de la firu’ ierbii, vom mai vorbi și la anu’. La anu’ și la mulți ani!