S-au dus Messi și Ronaldo, sînt pa-pa, out din Champions League. Vor fi niște sferturi de finală fără Lionel și Cristiano. Pînă acum așa ceva părea de neconceput. Dacă, din diverse motive, absenta unul dintre ei, tăticule, măcar era prezent celălalt. Ne obișnuiserăm cu ei, cu recordurile lor, de o veșnicie. Așa-i veșnicia, la noi, în fotbal – durează 10-15, hai, pînă-n 20 de ani. Chiar așa o fi? E chiar atît de trecătoare veșnicia?
Odată cu eliminarea lu’ FC Barcelona și Juventus Torino (adică a echipelor în care joacă Messi și Ronaldo), presa mondială a tras concluzia: gata, se încheie o epocă, s-a săvîrșit, trăim Amurgul Zeilor. E-n firea omului, a omului iubitor de fotbal: are nevoie de zei. Fanii se prosternează în fața lor, mass-media le potențează aura, iar atunci cînd dau semne de oboseală – zbang! –, în locul bătrînilor zei sînt adoptați zei mai tineri. Azi, în pole position pe lista pentru Olimp se situează Mbappé și Haaland. Sînt propuși ca exponenți ai noii generații, în era post-Messi și post-Ronaldo. Mbappé și Haaland au, într-adevăr, niște cifre remarcabile. La vîrsta lor (22 și, respectiv, 20 de ani), nici Ronaldo și nici Messi nu dăduseră atîtea boabe în Champions League. Singura chestie-i că abia peste vreo 15 ani se va putea face comparația, cînd vor ajunge și ei la vîrsta lu’ moș Ronaldo și moș Messi. Mbappé, pe undeva, s-a scos: a cîștigat de mic o Cupă Mondială, un trofeu de care n-avură parte Messi sau Ronaldo. În sensul ăsta, Haaland va avea șanse doar dacă Norvegia-i se unește cu Suedia, Danemarca, Olanda și Anglia. Să-l vedem pe Haaland ăsta cînd va ajunge la vîrsta de acum a lui Lewandowski – tot un stranier ajuns la Dortmund, dintr-o fază fără pretenții la titlul suprem. Să-l mai vedem și pe Mbappé – dacă ține cît a ținut cu, să zicem, Thierry Henry (Thierry avea alt profil ofensiv, știm, ne folosim de el doar pentru exemplificare). Dumnezeu să-i țină cît de mult, sănătoși și-n aceeași formă, pe noii noștri zei! Peste încă 15 ani mai stăm de vorbă…
Dacă tot veni vorba de zei, păi, vericule, să știi că ăștia-s inevitabili pentru orice generație. La o adicătelea, ca vîrf, Haaland e un fel de Cămătaru – doar că o țîr’ mai mobil și mai eficient. Iar în atac, pe partea stîngă, Mbappé e un fel de Cîrțu – numa’ că, fiind ceva mai rapid, acoperă binișor și fără defensivă. Altfel, nu-i nimic nou sub soarele fotbalului: dăm jos zeii vechi pentru a pune în locul lor alți zei. Lionele, Cristiano, trebuie să acceptați situația! Gata, ați făcut destui bani, sînteți expirați, epoca voastră s-a încheiat! E timpul să mai lăsați locul și altora. Tare curioși sîntem. Peste 30-40 de ani (cînd vom funcționa în manieră hibridă, memorie umană / memorie digitală) ce-și vor mai aminti microbiștii umani (încă)? La ce perioadă se vor raporta? La Epoca Messi-Ronaldo sau la Era Mbappé-Haaland? Sîntem curioși, atîta tot. Hai România!