În mai 1458, turcii lui Mahomed-paşa Grecul din Bulgaria pătrund în Valahia şi încep, la concurenţă cu boierii români, să prade ţara. Vlad era plecat undeva în zona Cîmpulungului, unde-şi trecea timpul fugărind pe nepoţii şi verişorii îndepărtaţi ai duşmanilor săi, ale căror rude de gradul unu, doi, trei, patru şi cinci se bronzau la capătul unor pari înalţi, care le traversau corpul cu încetineala epocii feudale.
Pe atunci veştile circulau defectuos. Faima de vampir a lui Vlad nu era consolidată. Practic, ea murea odată cu victimele ei, în chinuri. Mahomed-paşa Grecul era un otoman tradiţionalist, care se bizuia doar pe Allah şi pe nevoia de a-şi extinde haremul cu două-trei sute de piese. A trebuit astfel să se mulţumească doar cu cele 70 de fecioare pe care Allah le promite dreptcredincioşilor săi, cînd mor cu arma în mînă. Aici e de interpretat. În momentul decesului, se poate spune că Mahomed-paşa ţinea arma în mînă sau, mai precis, ţinea mîna pe armă. Atît că arma nu era a lui, ci a călăului domnesc, şi nu era chiar o armă, ci o ţeapă. E posibil ca, după atacul prin surprindere al lui Vlad Ţepeş, o mulţime de turci care au participat la expediţia din mai 1458 să dezbată încă, la uşa paradisului musulman, numărul corect de fecioare.
Imediat după carnagiu, Vlad anticipează criza de nervi a sultanului şi cere ajutorul lui Matei Corvin, proaspăt uns rege al Ungariei. Răspunsul, fie el şi evaziv, întîrzie să vină, iar Vlad se hotărăşte să calmeze un pic lucrurile. Într-o primă fază refuză să plătească tribut Porţii. Apoi, ca să-şi umple cu ceva timpul rămas pînă la invazie, trage în ţeapă 41 de negustori braşoveni şi pe restul de 300 îi arde de vii. Omul ştia să savureze un ev mediu, asta e clar..