– Raluca, tu deci ai vorbit, pe Mircea de l-ai osîndit la cazne veșnice în Iad? întrebă Șică, verde-jad. Te-aș implora, de poți să-mi spui, cum ai putut… cu vocea lui?
– Mi-e lesne, ca politician, să mă prefac în grafoman. Ca penelistă, mi-e ușor să am un viers de turnător. Te rog să nu fii insolent, să-ntrebi mai mult de-acest talent.
– Dar totuși, de-unde vine, bre?
– Din stele…sau din PDL!
Și-acum mai prinde-o cu minciuna, cînd amîndouă pot fi una.
Se pregătiră deci de cale, mai repede sau mai agale, precum e firea orișicui. Dar unde-i Cîțu? Uite…nu-i!
– Florin, pe unde dracu’ ești?
– Cu-așa ceva să nu glumești, cucoană! zise Belzebut, la buzunar larg desfăcut și speriat acuma foarte că-n el de Gollum are parte. Scoțînd subtil flăcări pe nară, tună satana: Ieși afară!
Un chițăit se auzi și după el Cîțu ieși, speriat, cu părul tot măciucă.
– Ralu, Șicuță, mă ajută! abia șopti strivit de groază.
– Ce-ai căutat acolo, loază? strigară amîndoi deodată. Și ce-ai văzut?
– Ce mă așteaptă cînd m-oi întoarce tot aici!
Se-ncrunta Șică:
– Ce tot zici? Și ce te-așteaptă așa nasol, cînd te-i întoarce la subsol și te-o lua B în plata lui?
– Ce i-am făcut bugetului!
– N-o fi satana așa spurcată!
– Prin toate părțile, deodată!
– Hai că exagerezi, se știe!
– Și doar de neagră falnicie voi avea parte, eu vă jur!
– Deci va fi vai de al tău…
– Curtenitor eu v-aș ruga, subiectul ăsta de-ați lăsa, interveni demn Belzebut.
– Dar eu nu vreau să fiu…
– Făcut să simți ce groasă e, la ăl’lalt capăt de HG? Gollum, așa e omenește: te-ai vrut ministru? Acum plătește!