Alexandru Ioan Cuza – perioadă primitivă în care lupta anticorupție se mărginea la flagranturi pe bază de ocaua mică. Să fim mîndri că am evoluat de atunci în materie de Justiție, pentru că am renunțat definitiv la oca.
Reforma literară a Justiției – Principatele Unite renunță la alfabetul chirilic și magistrații învață prescierea și citirea în alfabetul latin.
Războiul de Independență – lupta eroică a poporului suveran de a elibera țara și Justiția de turcisme toxice precum bacșiș sau parandărăt. Îmbrățișăm marile valori europene: latinescul corruptio și germanul șpagă.
Primul război mondial – orice student de la Drept știe că România a avut cea mai bună apărare în procesul de la Mărăști-Mărășești-Oituz. Toți se fac că uită că, în rest, aceeași Românie pierde ca proasta toate procesele din Țara Românească – cu tot cu Țară.
Pacea de la București – după o pledoarie impresionantă pentru pace, România este condamnată de Instanțele Centrale să fie un stat și mai sărac ca înainte. Tipic nouă, o lălăim cu semnarea sentinței pînă se prescriu faptele pe frontul de Vest. România este reabilitată la Versailles.
Corneliu Zelea Codreanu – acuzat de împușcarea unui prefect de Poliție, șeful Mișcării Legionare este declarat nevinovat de către Justiție. Primul verdict de „și ce dacă a ucis, doar n-a omorît pe nimeni!“.
Pactul Ribbentrop-Molotov – un caz celebru de nedrept internațional.
Întîlnirea de la Yalta – verdictul final din procesul de integrare a României în Uniunea Sovietică Europeană. Nu ne-am reabilitat nici pînă azi.
Perioada comunistă – epoca de aur a Justiției române, pentru că totul era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, cînd le dădea statu’ casă și servici la toți dușmanii poporului. Fiind vorba de un regim pro-sovietic, Justiția este eliberată de tarele trecutului. Adică, pardon, că „eliberată“ e un franțuzism decadent. Să folosim deci termenul pravoslavnic: Justiția este slobozită.
Fenomenul Pitești – un lucru foarte bun și necesar, pentru că a avut loc înainte, cînd totul era mai bine. Probabil că în zece ani va fi un motiv de mîndrie pentru un neam de ignoranți funcțional.
Perioada contemporană – e drept, nu e epoca de aur, dar este epoca de BMW, de viloi de neam prost, de averi nesimțite și de verdicte neobrăzate. Sau așa spune publicul manipulat de Soroș. De fapt, este încununarea a zeci de ani de eforturi de-a împăna legea ca pe un porc cu principii solide ale Dreptului român.