Pe 27 septembrie 1916, 420.000 de ostași români porneau să elibereze Transilvania. Trecătorile s-au umplut de tropăitul opincilor, iar munții au vibrat de emoția reîntregirii. Pe sub căciuli și vestoane umbla o armată de țărani smulși de la horă, de pe miriște sau de pe fata popii, o trupă hrănită cu mămăligă și cu promisiuni agrare.
În fața acestui șuvoi stătea mica oaste austro-ungară, leșinată de foame, ruptă de oboseală și demoralizată de mersul războiului, numărînd doar 40.000 de recruți. Aveau dreptate generalii nemți să se îngrijoreze de intrarea României în luptă, fiindcă cifrele de pe front ne arătau de zece ori mai mulți.
Brătianu vînduse cu mare dibăcie aliotmanul românesc, îi înmulțise valoarea cu șase, iar acum suma trebuia arătată. Faptul că soldații cîntau din frunză și din fluier, că încingeau hora la fiecare popas, că tînjeau după culesul porumbului și că aveau fiecare pușca lui, dar în zile diferite, nu conta. Important e că reușiserăm să-i facem pe ruși să semneze hîrtiile care garantau frontierele României Mari.
Numai că așteptarea după ruși a prelungit intrarea în război pînă în punctul în care i s-a pierdut efectul dramatic. Cînd plugarii noștri au traversat într-un tîrziu Carpații, bătălia de pe Somme și Ofensiva Brusilov aveau deja finalul aranjat, așa că, în loc să ne asociem unor victorii, a trebuit să ne mulțumim cu răzbunarea nemților.
La început, flăcăii noștri au pătruns în Transilvania la pas. Pămîntul se cutremura, iar inamicul dădea înapoi numai la vederea ciorilor care vesteau urgia. Dar, la un moment dat, cineva a avut ideea Operațiunii de la Flămînda și ofensiva s-a oprit.
Operațiunea de la Flămînda urma să oprească înaintarea trupelor bulgaro-germane din sud. Generalul Averescu a trecut Dunărea cu o parte a Armatei a III-a, cealaltă parte fiind reținută de fluviu cu ajutorul unei furtuni. Flota imperială austriacă a pus și ea umărul la înec, așa că Averescu a avut exact atîția oameni cîți au fost necesari pentru o înfrîngere.
Generalii români au decis ca, pînă una-alta, și ofensiva din Ardeal să rămînă înghețată, iar armatele noastre să apere rezultatul, așa cum avea să procedeze mai tîrziu, la fotbal, generalul Iordănescu. Nemții au profitat de răgaz și au adus patru divizii de pe frontul de vest, așa că, după cele cîteva zile de atac, ne-am pomenit cu un război de apărare de toată frumusețea.