Caţavencii

Selfxit

Se pare că în ultimele mii de ani ne-am cam luat cu treabă și am uitat de ceva important. Am uitat de noi. Sclavi sau liberți, patricieni hedoniști sau conducători nemiloși, am construit totul în jurul unor idei greșite.

Sătucuri mici, înconjurate de un gard din nuiele, orașe-stat mai apoi, republici, monarhii, națiuni puternice și înarmate nuclear sau stând cu fundul pe câmpuri petroliere. Religii, dumnezei și diferențe inexistente, conflicte reale sau imaginare. Războaie reci sau fierbinți. Molime, boli, suferințe. Explozii, autodetonări, sinucideri în masă. Sânge. Mult, foarte mult, nejustificat de mult sânge.

Crize financiare, crahuri, falimente, mizerie, foamete, lăcomie, bancheri, băieți deștepți, carieriști, multinaționale, scopuri înalte.

Și curbe de sacrificiu. Generații de sacrificiu. Nu-i nici o diferență între a te arunca în sulițele lui Zamolxes, a fi înecată pentru a dovedi că nu ești vrăjitoare, a fi ars pe rug, fie și în efigie, sau a fi aruncat pe mâna creditorilor, ca individ sau ca națiune.

Dar noi, în toată povestea asta, noi unde suntem?

Soldați credincioși atunci când ne-o cere țara, contribuabili tăcuți zi de zi, robi ai unor nevoi meschine care, ce să vezi, nu sunt chiar ale noastre, suntem nicăieri și, totuși, prea peste tot.

Fără supușenia noastră complice, fără acceptarea benevolă a unei nimicnicii ce nu ne aparține, ei (who the fuck sunt ei?) n-ar exista. Dar există.

Pentru că tăcem, pentru că înghițim, pentru că ne-am abandonat neputinței induse.

Nae Ionescu spunea că exemplele au fost lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru ca ideile să fie percepute senzorial și de proști. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar, de exemplu, Hexipharma, Lactate Brădet, Bechtel, Microsoft și toate jafurile dureroase și răsunătoare ale tranziției românești n-ar fi existat dacă nouă ne-ar fi păsat de noi

Cosmin Vaman, un autor al valului ce sper că vine din spate, spune că vom fi liberi doar uniți. Se poate. Dar, ca să avem ce uni, trebuie să fim, mai întâi, liberi la nivel individual. Când vă eliberați, ne vedem în stradă.

Exit mobile version