La sfârșitul lui iulie, la precedenta vizită a ciobanilor în București, am fost în Piața Victoriei și am scris despre manifestările lor civilizate, de păstori atinși de fondurile perfidei UE și conectați prin 5G. Și-au strigat nemulțumirile, au înjurat guvernanții, dar fără violență și vandalisme. N-au dat cu căcat din vidanje ca belgienii sau francezii, n-au lăsat mizerie în urmă, au aruncat chiștoacele și peturile la coș.
Azi, însă, protestul lor a arătat diferit. Ingredientul secret? AUR! De data asta, Simion n-a mai rezistat și și-a asmuțit adepții către piață. Au venit în siajul lor, folosind un fel de ecolocație a nebunilor care merită studiată atent de oamenii de știință, toți dilimanii, toate mințile tulburi, toate nefututele care n-au ce bate acasă, toți bombardierii patrioți cu blugi strâmți și toate sufletele plăpânde din București și din Sectorul Agricol Ilfov. Alături de ei, mulți oameni în vârstă pe care îi vedem săptămânal filmați alergând prin piețe să mai pună și ei o mână pe Gur. Pâlcurile de ciobani căutau umbra, hrana, apa și berea. Mulți dintre ei păreau stânjeniți de camarazii lor urbani veniți, chipurile, să-i susțină. De fapt, auriștii lui GS și aiuriții lui CG le-au furat protestul și, ca prin minune, au transformat bulzul în balegă. Naivi și ușor de păcălit pe asfalt, între semafoare, unii ciobani li s-au alăturat.
Primele îmbrânceli serioase au început puțin după ora 11:00, când s-a ocupat piața și s-a blocat circulația din toate direcțiile. Zburau bidoane de apă și suc, cutii de bere către jandarmi. Din centrul evenimentelor se vedea săltând steagul din lup de lemn, steagul dacic pe care îl știm de la toate adunările suveraniste. Atunci s-a dat prima oară cu gaze. A urmat o pace de aproximativ o oră. În timpul ăla, mai mulți agitatori cu portavoci încercau să țină mulțimea la foc mare, îndemnând la ciufuleală. La fel ca anul trecut, în august, la ultima mare moșeală naționalistă, ei au mânat gloata către intersecția cu strada Dr. Iacob Felix. Atunci, un dac a lansat ideea că într-un bloc se află gay. Așa că lumea s-a bulucit să huiduie acel bloc. Azi, blocul a fost huiduit din nou, dar pentru că s-a sugerat că acolo se face videochat. „Uite-i cum stau la balcon și fumează! Ăștia fac videochat! Ei au dus țara de râpă!” Și așa s-a stat acolo urlând, într-o tensiune mare, sub privirile blânde ale celor doi țărani de pe vitrina patiseriei Luca, de la parter. La Burger King, câțiva metri mai spre Calea Victoriei, adică la dușmanii occidentali, nu prindeai loc nici la coadă.
Într-o parcare, la umbra unei dube, doi popi în straie ciudate, de KKK ortodox, cu niște cruci enorme în brațe, plini de brățări și mărgele, împărtășeau înțelepciune unor bărbați bătrâni care-i ascultau fascinați. Un trio de domni solizi, călare pe un SUV cu numere de Botoșani, asigura buna dispoziție din piață de la același microfon. Agitatorii cu portavoci dădeau ture în continuare și pendulau între Titulescu și punctul zero al protestului. Brusc, în mulțime s-a răspândit zvonul că în jur de „două mii de oameni de-ai lui Simion” sunt blocați în pasaj. „Nu-i lasă jandarmii să iasă!”, a strigat un cioban. Alt cioban, mai în vârstă, încerca din răsputeri să readucă lumea în fața Guvernului. „Vor să ne împartă, vor să ne spargă, haida înapoi!”
Dar la pasaj lucrurile o luau razna. Când am ajuns în buza lui, înspre Titulescu, deja se dădea cu gaze. Suveraniștii au blocat circulația și acolo, au oprit tramvaiele, au rupt gardurile și au smuls stâlpii cu indicatoare rutiere. Unii, auristo-georgiști după vorbă și port, se luau de lumea de la terase. Îi înjurau că stau la cafea în loc să se alăture cauzei. Alții, sub ochii noștri, agresau și hăituiau o echipă de jurnaliști de la Digi24. După ce gazele s-au risipit, tensiunea a mai scăzut la pasaj. Lumea era îndemnată, tot din portavoci umblătoare, să se întoarcă în piață.
Părea că totul se îndreaptă către un final liniștit. Dar, pe la 14:30, mulțimea a virat către Bulevardul Aviatorilor. Acolo s-a format o masă compactă de patrioți slabi conectați cu stâna. S-au înhăitat cu ei și câțiva ciobani, nu mulți. La un semn, parcă, o falangă mixtă din aurari și oieri a pornit în viteză spre strada Paris, vizând intrarea laterală în Palatul Victoria. Atunci a început cafteala serioasă. S-au aruncat garduri, s-au scos dale de pe șosea. Jandarmii s-au regrupat lângă Guvern, încercând să oprească avansul celor ajunși deja pe Paris. Zburau bolovani în toate direcțiile, sticle, ornamente stradale. În jurul meu vedeam reporteri îmbrăcați ca la război, cu căști pe cap și măști pe figură. Mi-au vâjâit pe la picioare câteva pietroaie, oamenii de la terasele de lângă fugeau speriați. Iar vântul care bătea din nord întorcea gazele fix spre jandarmi și spre noi, cei care ne-am nimerit în spatele dispozitivului. După încă o răpăială de pietre care pocneau în scuturile și căștile lor, avangarda auristă a fost împinsă spre mijlocul pieței. Între timp, dinspre intrarea la metrou de la Aviatorilor, începeau să apară primii arestați. Din vreo zece, câți au fost purtați pe sus de jandarmi pe lângă mine, nu am văzut niciun cioban. În depărtare se auzea: „Călin Georgescu este președinte!”.
