A fi sau a nu fi un anume tip de bărbat…
Bun. Acum adunați un număr consistent de bărbați și invitați-i la dialog:
– Câte feluri de bărbați există, în opinia voastră, stimați domni?
– Două feluuuuuri! – se va auzi o singură voce. Groasă.
– Care ar fi alea?
– Bărbați care se uită după țâââțe și bărbați care se uită după cuuuur.
– Atât?
– Atâââââât.
– Bun, dar hai să încercăm totuși o clasificare în funcție de… nu știu, să zicem gradul de romantism. Cum s-ar putea împărți bărbații în funcție de cât de romantici sunt?
– În bărbați care se uită după țâțe și bărbați care se uită după cur.
– Nu există bărbați care să fie interesați de ambele? Poate am putea introduce măcar o a treia categorie.
– Nu există.
– Bun. Dar hai să lăsăm puțin felul în care se raportează la fizicul femeilor și să ne gândim puțin la preocupările acestor bărbați. Poate unora le place fotbalul și altora tenisul. I-am putea împărți cumva în funcție de sportul preferat?
– Daaaa.
– Cum?
– În țâțofili și curofili.
– Vai… Dar totuși: poate li se mai schimbă interesele pe parcursul vieții? Poate măcar la bătrânețe această dihotomie se întâmplă să mai pălească?
– Cine se naște țâțofil moare mort după țâțe. Te-ai născut cu ochii-n cur, cu ochii-n cur pleci.
– Dar femeile, femeile de câte feluri sunt oare?
– Tot de două feluri, dăăăăă!
– Care?
– Unele care au țâțe mișto și altele care au supercur.
Bărbatul gospodar își face vara sâni și iarna cur
Redau mai jos o discuție, așa cum a fost ea consemnată în ghidul Cum să-l faci să alerge de nebun pe străzi noaptea jurându-și că nu vrea să te mai vadă niciodată în viața lui, gâtu’ mă-tii de femeie dementă! Tocmai i-ai spus că-ți plac țâțele ei.
– Aa, ce tare, și care îți place mai mult?
– Amândouă, mi-e indiferent.
– Haaaai, zi-mi, stânga sau dreapta?
– Stânga, dreapta, amândouă! Dacă ai două țâțe stângi sau două drepte mi-e egal.
– Da, dar ele nu sunt egale.
– Pfuu, nu mă mai bag de mult cu șublerul în pat. Amândouă.
– Bineeeeee! Dar la ele ce-ți place mai mult?
– Tot! Țâța ca țâță, țâța cu totul, țâțoiul în ansamblul său.
– Eh, hai, zi-mi, mamelonul sau areola?
– Țâța, frate, țâța cât e ea de mare! O iau, îmi bag capul în ea, te rog, gata! Ce areolă? E vreo inflamație?
– Asta din jurul sfârcului.
– Tot, totul, le ador, țâțe, atât, te rog, nu mai întreba.
– Hai, lasă, zi-mi, sfârcul stâng sau sfârcul drept?
– Sfârcul drept, când se face drept, de la excitație.
– Am înțeles, dar curul de ce nu-ți place?
– Îmi place, doar că țâțele îmi plac mai mult.
– Nu-ți place curul meu că e prea mare sau că am șoldurile puțin mai…?
Iar de la balcon, în timp ce el aleargă, mai poate să audă ceva de genul:
– Atât mai zi-mi: buca stângă sau buca dreaptă?