A fi sau a nu fi un anume tip de bărbat…
Adunați un număr consistent de femei la un congres excepțional, cu tema „Femeia. Tipuri, subtipuri, subsubtipuri, tipologii”. N-o să se mai termine congresul, atât de multe clasificări, subclasificări și subsubsubclasi… ați înțeles.
Bun. Acum adunați un număr consistent de bărbați și invitați-i la dialog:
– Câte feluri de bărbați există, în opinia voastră, stimați domni?
– Două feluuuuuri! – se va auzi o singură voce. Groasă.
– Care ar fi alea?
– Bărbați care se uită după țâââțe și bărbați care se uită după cuuuur.
– Atât?
– Atâââââât.
– Bun, dar hai să încercăm totuși o clasificare în funcție de… nu știu, să zicem gradul de romantism. Cum s-ar putea împărți bărbații în funcție de cât de romantici sunt?
– În bărbați care se uită după țâțe și bărbați care se uită după cur.
– Nu există bărbați care să fie interesați de ambele? Poate am putea introduce măcar o a treia categorie.
– Nu există.
– Bun. Dar hai să lăsăm puțin felul în care se raportează la fizicul femeilor și să ne gândim puțin la preocupările acestor bărbați. Poate unora le place fotbalul și altora tenisul. I-am putea împărți cumva în funcție de sportul preferat?
– Daaaa.
– Cum?
– În țâțofili și curofili.
– Vai… Dar totuși: poate li se mai schimbă interesele pe parcursul vieții? Poate măcar la bătrânețe această dihotomie se întâmplă să mai pălească?
– Cine se naște țâțofil moare mort după țâțe. Te-ai născut cu ochii-n cur, cu ochii-n cur pleci.
– Dar femeile, femeile de câte feluri sunt oare?
– Tot de două feluri, dăăăăă!
– Care?
– Unele care au țâțe mișto și altele care au supercur.
Bărbatul gospodar își face vara sâni și iarna cur
Bărbații care încă împart femeile în femei cu țâțe super și femei cu cur super sunt bărbații care nu au trebuit să le explice asta iubitelor.
Redau mai jos o discuție, așa cum a fost ea consemnată în ghidul Cum să-l faci să alerge de nebun pe străzi noaptea jurându-și că nu vrea să te mai vadă niciodată în viața lui, gâtu’ mă-tii de femeie dementă! Tocmai i-ai spus că-ți plac țâțele ei.
– Aa, ce tare, și care îți place mai mult?
– Amândouă, mi-e indiferent.
– Haaaai, zi-mi, stânga sau dreapta?
– Stânga, dreapta, amândouă! Dacă ai două țâțe stângi sau două drepte mi-e egal.
– Da, dar ele nu sunt egale.
– Pfuu, nu mă mai bag de mult cu șublerul în pat. Amândouă.
– Bineeeeee! Dar la ele ce-ți place mai mult?
– Tot! Țâța ca țâță, țâța cu totul, țâțoiul în ansamblul său.
– Eh, hai, zi-mi, mamelonul sau areola?
– Țâța, frate, țâța cât e ea de mare! O iau, îmi bag capul în ea, te rog, gata! Ce areolă? E vreo inflamație?
– Asta din jurul sfârcului.
– Tot, totul, le ador, țâțe, atât, te rog, nu mai întreba.
– Hai, lasă, zi-mi, sfârcul stâng sau sfârcul drept?
– Sfârcul drept, când se face drept, de la excitație.
– Am înțeles, dar curul de ce nu-ți place?
– Îmi place, doar că țâțele îmi plac mai mult.
– Nu-ți place curul meu că e prea mare sau că am șoldurile puțin mai…?
Iar de la balcon, în timp ce el aleargă, mai poate să audă ceva de genul:
– Atât mai zi-mi: buca stângă sau buca dreaptă?
Genial titlul ghidului!