Marius Chivu mi-a zis povestit unele dintre cele mai revelatoare întîmplări cu și despre alegerile prezidențiale din 2024. Cică stătea acasă, la Vîlcea, cu tatăl lui (de pe-acum celebrul „tată Achim“) și cu alte rubedenii și, inevitabil, discuțiile au alunecat spre subiectul zilei: mai celebrul Călin Georgescu. Marius s-a dat peste cap să alunge sau să înăbușe orice aluzie la candidatul-minune. Dar ți-ai găsit! Toate rubedeniile erau în cuget și-n simțire cu noul Mesia. Cu chiu, cu vai, discuția s-a îndepărtat de cartoful fierbinte. Mult timp după aia, Marius a rămas cu o pleașcă pe cap. Care o fi părerea tatălui? Va trebui să îl „prelucreze“. S-or fi întors în anii ’90? Așa că nu a scos nici o vorbuliță vreo două luni. Numai că – nu-i așa? – e scris în stele să se-ntîmple. Și a trebuit să-i afle părerea. Ce să vezi? Spre deosebire de toată familia, tata Achim nu dădea doi bani pe Călinul sălbatic. Deși flatat, Marius a vrut să afle cum de i s-a proțăpit părintele înaintea rubedeniilor.
E simplu. Nu avea… Nu avea… Nu, nu vă gîndiți nici la Rusia, nici la TikTok. Ci la WhatsApp. Uite-așa a fost scutit capul familiei de adevărata, singura și reala influență asupra alegătorilor. De ce spun că povestea lui Marius e revelatoare? Păi, pentru că demontează în doi timpi și trei mișcări marea fasoleală cu influența rusă atotstăpînitoare, care a invadat net-ul nostru democratic. A demontat și a anulat „narativul“ celor nouă milioane de urmăritori. Lucrurile stau exact invers. Mulți care au văzut pe TikTok chipul christic-mîntuitor al lui Georgescu au răspîndit pe grupuri zeci, sute, mii de postări în grupuri de: mămici și mămike, părinți și elevi, îngrijitoare de ten, buze, călcîie și unghii, patrioți din țară, din străinătate și din închisoare, pensionari simpli și speciali, foști lucrători la organe, florari, legumicultori, arboriști, daci liberi și daco-geți, traci, draci. În general, grupurile alea de pe WhatApp în care pleci de la o temă și ajungi la capătul universului fără să știi ce cauți acolo și de ce mai ești acolo.
O să vă/mă întrebați dacă au fost plătiți de Rusia. Nici gînd. Au făcut-o cu entuziasmul celui uitat în afara societății și pentru care singurul scop în viață e apartenența la un grup. Cei mai mulți habar n-au ce e net-ul. De aceea, ei îmi par africanii păcăliți să dea aurul, diamantele și sclavii pentru niște cioburi colorate. „România educată“ și-a arătat roadele. Combinați asta cu neputința cronică a autorităților de a înțelege ce se întîmplă, cu amatorismul zorit al Serviciilor și veți înțelege de ce avem, azi, în lume paradoxul românesc. Dar trebuie s-o spun. Chiar și așa, eu sînt convins că Lasconi i-ar fi luat fața lui Georgescu. O să explic data viitoare cum cîțiva tîmpiți și cîțiva deștepți au gîndit bine, dar cine și ce a gîndit veți afla abia data viitoare.