”Toate cabanele astea ale tale sunt la fel”, îmi spun vocile meschine din off. ”Dăm banii degeaba pe revista voastră! Zi ceva nou, fă-ne să râdem!” Uite ce e, n-o să mă enervez și-am să răspund politicos, ca și cum voi, vocilor, ați fi de-o seamă cu mine și-ați fi văzut vreodată și altceva decât interiorul unui shopping mall.
Da, la prima strigare aveți dreptate: cabanele seamănă foarte mult una cu alta. Cum ar putea să nu semene?! O cabană e un simplu loc unde ajungi ud, obosit, flămând și de unde pleci refăcut; atât! Deci, da, o cabană e la fel ca orice altă cabană, așa cum benzinăriile sunt toate ”la fel”. Dar există nenumărate nuanțe! De exemplu:
Mâncarea:La Buta ai parte de o mâncare excelentă, pe model slow-food. Stilul de gătit este eclectic, dar nu trebuie să fii un geniu ca să detectezi influențele săsești. Nefiind un geniu, eu nu le-am detectat, am crezut că bucătăreasa-i unguroaică și m-am lingușit pe lângă ea cu vorbe de seamă (credeam eu). Mi-am luat un polonic în cap: primul ei soț fusese miner în Valea Jiului, un ungur care-o bătea de-o usca. De-atunci le-a păstrat o amintire deosebită.
Băutura: Scumpă și puțină. Cabanierul e un nene foarte sobru, care are oroare de bețivi (se pare că de la un foc uitat aprins, așa aiurea, a pornit incendiul care i-a ars prima cabană, de l-a lăsat sărac. Asta de acum e făcută pe credit); îți dă și a patra bere, dar te avertizează că-i ultima: ”S-a făcut târziu, hai, toată lumea la culcare!”.
Dormitul:Curat, dar modest. Nu-i vorbă, că nici n-am prea dormit în noaptea aia.
Amintirile:La Buta am avut parte de cea mai teribilă furtună de noapte pe care am prins-o pe munte. Ceva de poveste. Cerul era mai tot timpul albastru de la fulgere, iar cam la 20-30 de secunde un trăsnet lovea cabana (mă rog, paratrăsnetul ei), de-o zgâlțâia din toate încheieturile (era să scriu ”din toate joint-urile”!). Hazul mare era pricinuit de unul din băieții din grup: bietul de el suferă de trăsnetofobie (da, există și așa ceva!) și se băgase sub pat, de unde ne făcea ”nesimțiți” pentru că-ncercam să dormim. Ce să mai dormim? Ne-am petrecut noaptea râzând de fraier. Dimineața o făcea pe niznaiul, dar nu i-a mers: îl înregistraserăm cu mobilele.