Nu mai înțeleg nimica! Păi, știți de când cunosc eu Sibiul?! Încă înainte de-a ști Berceniul, că-n Berceni am venit când aveam cinci ani, dar până atunci, pentru mine, copil de la țară, Sibiul era ORAȘUL. În mod absolut. Nu puteam nici cu gândul să gândesc că pe lumea asta ar fi și alte orașe, iar ca aceste „altele” să fie mai mari, cu atât mai puțin.
Cel mai mult mă impresiona hotelul Continental. Ce Burj Khalifa?! Un pârț. Când ai cinci ani, când la tine-n sat nici măcar o casă n-are etaj, când ești adus de părinți la Sibiu și stai în parcarea Continentalului, cu capul dat pe spate, privind în sus, spre imensitatea celor 14 etaje, ești sigur de cel puțin un lucru, dar de ăla ești sigur rău: pe lume nu poate exista ceva mai înalt.
Ei bine, în decembrie 2015, soacră-mea a făcut cinste c-o excursie la Sibiu (bine, cu tot clanul, dar ce contează?). Cazarea, la Continental! Mi-am zis că se-nchide cercul: după 40 de ani, văd monstrul și pe dinăuntru, văd Sibiul de sus și-mi iau de-o obsesie. Good by, Mihăiță, welcome, nea Mișule!
Draci copți. Cât am lipsit eu, cineva a stricat orașul (nu dau nume, completați voi): Continentalul meu e acum hotel Ibis, iar fostul hotel Bulevard de pe vremea mea e acum… Continental! Uite-așa am stat eu la etajul 2 (nu la 14), iar de pe fereastra camerei 201 vedeam doar niște hărăbăi, nici vorbă de vreo panoramă asupra Sibiului. Altfel, camera era OK. Mi-am atârnat ciorapii pe televizor, ca s-o personalizez. Din bar n-am luat nimic, că vedea soacra pe notă.
Dar am avut și eu momentul meu, da, da. De la fereastră, printre hărăbăi, aveam priveliște către Baia Populară (fostul sanatoriu Stadtpark al lui Carl Wolff, pentru cine suportă mai greu populismele), mai exact către una dintre uși. Într-o seară stăteam degeaba, în așteptarea cinei, și mă uitam pe geam (de fapt, nu chiar degeaba, că-mi luasem băutură la pachet, pentru consumul „de cameră”). Nu vă zic că iese un gras de la baie, da’ gras rău, nu așa, gras cât doi, ziceai că-l mâncase pe Iohannis și fusese la saună pentru digestie, și i se face rău grasului când iese afară-n frig și cade lat! M-am distrat copios. Din păcate, au venit oamenii repede, l-au luat, n-am văzut dac-a scăpat. Ar fi fost frumos…!