A venit toamna, s-a dus binele… adică munții ăi frumoși, depărtați de București. E octombrie, n-avem ce face, ne tragem mai aproape de cotețe. Azi facem un tur prin Bucegi, încercând să ne ferim de homo bucegarius.
Ne ferim, dar la telecabină tot avem de așteptat o oră la coadă; altfel, pe valea Cerbului ne ia patru ore să ajungem la vârful Omu, și asta numai dacă n-am cărat fete după noi. Dar cu telecabina suntem acolo în două ore mari și late (o oră la coadă, la Silva din Bușteni, și-o oră pe platou, de la Babele la Omu). De aici, peisajul se simplifică (e vorba de peisajul uman, bunînțeles), că nimeni nu merge pe ”cracul” estic al Bucegilor, toată lumea mișună pe cel vestic. De la cabana Omu (10 lei o ciorbă, bere nu există) o apucăm pe dungă roșie și în maxim două ore am ajuns în șaua Bătrâna.
Rugăminte: Refugiul este nou și curat. Respectați munca celor care l-au făcut și nu vă bateți joc, chiar dacă trăiți în România și-aveți alte ”modele culturale”!
Dotări: Priciuri semicirculare, pe două niveluri. Priciurile-s metalice, așa că-i bine s-aveți izoprene la voi, altfel înghețați ca pinguinul Chilly-Willy.
Activități: Dacă ați cărat fete după voi, special pentru sex, luați-vă gândul! Se vor foi toată noaptea, pe motiv de ”frică” (?!). Nici afară la pipi nu puteți merge fără să le luați și pe ele: ”Nu ne lăsați singure aici, că ne este frică de urși!”.
Rute de coborâre: Poiana Buțanu spre est și de-acolo în satul Șimon; valea Doamnele spre vest cu ieșire la Padina; sau pe creastă spre sud până la cabana Bolboci. Acolo n-o să le mai fie frică, c-o să dea de asfalt.