Am găsit zilele trecute pe net un apartament interesant, care nu era marcat nici cu „locație boemă, la 5 minute de Centrul Istoric“, adică în pădurea Cernica, nici cu „dotări ultra lux, doar pentru cunoscători“, adică cu gresie roșie în sufragerie. Am zis să duc relația mai departe și l-am sunat pe agentul imobiliar, care părea fie trezit din somn, fie mirat că are un telefon mobil care sună. După tatonările de rigoare, timp în care m-a asigurat că e un apartament deosebit, am încercat să stabilim o vizitare. „Luni nu pot“, mi-a zis el cu o voce de om care a pătimit mult. „Vin niște rude de-ale nevestei.“ „În week-end, că eu lucrez?“, am încercat să presez.„Exclus! Week-end-ul e pentru relaxare!“ „În timpul săptămînii, după 6?“ „Nu pot.“ „Miercuri dimineață?“ „Am o treabă.“ „Cîndva cînd puteți săptămîna asta?“ „Știți ce, nu prea pot.“ „Dar cînd puteți?“, îl întreb, tot mai convins că am nimerit la farsele lui Buzdugan. „August-septembrie. Deși…“ „Aveți o treabă, știu.“ „Mă sunați?“ „Vă sun.“ N-am să mai sun, poate îl deranjez pe om sau data viitoare mă pune să vînd niște apartamente în locul lui.