Daciada era pe vremea răposatului dictator Nicolae Ceaușescu un fel de sport de mase organizat de Partidul Comunist. Era o întrecere socialistă a sportivilor amatori din toate județele țării – de la ateltism, la tenis, ciclism, fotbal sau la aruncarea cu ciocanul, nu și cu secera. Era un fel de olimpiadă organizată de politruci pentru a mări capacitatea fizică a tinerilor și spiritul lor patriotic. Școlile și facultățile aveau ca sarcină organizarea concursurilor locale, de unde se calificau la etapa națională cei mai buni sportivi care – cum, necum – îi închinau performanțele Geniului Carpaților și savantei de renume mondial, tovarășa Elena Ceaușescu, mulțumind totodată din inimă Partidului. Toți participanții primeau diplome și cam aici se termina povestea Daciadei, o olimpiadă de duminică ce venea în completarea defilărilor de 23 August și de 1 Mai, repere anuale ale Epocii de Aur.
Și pentru că suntem în zilele comemorării a 36 de ani de la căderea regimului comunist mai trebuie să le spun celor născuți după 1989 că despărțirea de Epoca de Aur și de Geniul Carpaților nu ar fi fost posibilă fără victoria Statelor Unite în Războiul Rece împotriva Uniunii Sovietice, urmată de căderea Cortinei de Fier și revenirea la Europa mamă a statelor din Est, printre care și România. Așa se explică de ce eu pot să-ți scriu acum rândurile astea și tu să le citești, fără să fim amândoi săltați de acasă în puterea nopții de duba Securității. Artizanul acestei victorii a fost președintele republican cu mână forte Ronald Reagan și dacă este să facem un arc peste timp vom constata că se insinuează în povestirea noastră un deja vu. Iată că după 36 de ani de la căderea Zidului Berlinului americanii experimentează la rândul lor o Epocă de Aur și un președinte republican cu mână forte, Donald Trump, care anunță organizarea Jocurilor Patriotice. Pentru publicului român aceasta este o Daciadă în stil american, organizată local, în fiecare stat, pe principiul unei Olimpiade de mase, cu rolul de a întări capacitatea fizică și patriotismul tinerilor. Din fiecare stat se vor califica un tânăr și o tânără pentru a participa la marea finală națională. Gen ca la noi, când de la Olimpiada de cartier te calificai la Olimpiada județeană și, dacă aveai sânge în instalație, ajungeai în finala pe țară.
Până aici românii care au trăit și pe vremea lui Ceaușescu pot înțelege genul ăsta de amestec al patriotismului cu spiritul sportiv în evenimente sportive populare a căror unică miză este mesajul politic și ideologic. Nu, nu vă aruncați însă să acuzați Casa Albă de plagiat, pentru că Administrația Trump introduce inevitabil în ecuație elemente marcate de identitatea vremurilor pe care le trăim. În Epoca de Aur a lui Ceaușescu tinerii trebuiau ținuți prin sport departe de patima ideologiei occidentale pentru a face din ei ostași ai războiului împotriva imperialismului American, în timp ce pe vremea Epocii de Aur a lui Trump tinerii trebuie ținuți departe de liberalism și de otrava progresistă a confuziei identității de gen. Acesta este motivul pentru care, într-o conjunctură internațională foarte complicată, Donald Trump are timp și pentru tinerii americani. Președintele le garantează tinerilor că la aceste Jocuri Patriotice vor participa doar patrioți și patrioate cu sexul bine stabilit anatomo-patologic. Astfel la întrecerile feminine nu vor avea dreptul să participe bărbați cu țâțe din cauciuc și fustițe, cum s-a întâmplat la Eurovision, unde degenerarea europeană a atins cote maxime.
Fenomenul transgender este un semn al societăților slabe, în declin, iar mișcarea Maga a declarat război pizdificării bărbaților și bărbăției femeilor cu mustață, dar fără cojones, cum ar zice un imigrant ilegal latino-american. Aici este încă neclar care vor fi criteriile de selecție a sportivilor la marea întrecere a Jocurilor Patriotice în cazul în care avem probleme de identitate rasială din zona sindromului Michael Jackson. Adică ce facem cu negrii care se cred albi și albii care se cred negri? Sau să zicem că la etapa de calificare din Statul Iowa se prezintă un tânăr tractorist care se crede mistreț, pentru că există și așa ceva. Este el acceptat să participe la proba de săritură cu prăjina? Ce se întâmplă dacă la concursul de tenis de câmp feminin, atunci când sportiva servește și i se ridică fusta, se ivește lasciv un testicol din chiloți? Este asta o pată pe ideea de patriotism a întrecerilor sportive? Dacă la Daciadele lui Ceaușescu ar fi fost un tânăr de la secțiunea tenis de masă atât de nebun încât să țipe în timpul jocului “Jos Ceaușescu! Mă cred gagică!” lucrurile erau foarte clare. Acesta trecea de la tenis de masă la lupte de contact, legat pe masă, în beciurile Securității, bătut peste ficat și rinichi cu saci de nisip de organele abilitate, până pleca în cantonament la Jilava și ajungea curva celulei. Aceasta este superioritatea regimurilor autocrate față de sistemele democratice, pentru că omoară din fașă orice comportament antisocial și antipatriotic. Acest tip de rezolvări rapide și radicale sunt greu de realizat în America lui Trump, cu excepția cazurilor în care ești imigrant mexican ilegal și atât de dus cu mintea încât să te înscrii la calificările de basseball, sau ai părinți din Venezuela și intri cu tupeu pe apă la proba caiac-canoe.