Steaua/FCSB și Dinamo nu se simt deloc bine în campionatul ăsta. După primele cinci etape, bilanțul lor e de toată jena. Dinamo a debutat fulminant – din trei meciuri, zero puncte, zero goluri. Au mai dres busuiocul cu victoria împotriva prestigioasei Academica Clinceni, ca să piardă iar, deunăzi, la Iași. Trei puncte în cinci etape. La rîndu-i, nici Steaua nu se lasă în (contra)competiția cu dujmanii consacrați. Meciul pierdut în fața titratei FC Voluntari e al treilea dintr-o serie de partide pierdute. Per total, patru puncte. Foarte tare!
La o adică, ar putea să ni se rupă de Steaua & Dinamo. Olé, olé, aceeași mizerie! Ambele au fost cluburile sistemului, jucării ale ofițerimii, într-un regim criminal și ilegitim. Au mai continuat să-și facă mendrele și după Revoluție, trăind din ce acumulaseră înainte – bani, rețele, relații. N-a fost deloc un start corect. Și totuși… Steaua & Dinamo reprezintă, vrem, nu vrem, tradiția ultimelor șase-șapte decenii. Am tot repetat și vom mai repeta: la Steaua și la Dinamo au jucat mari fotbaliști. Au avut mari antrenori. Au avut (poate încă mai au) nenumărați suporteri devotați. Oamenii ăștia nevinovați sînt demni de tot respectul. Atunci, ca întotdeauna, firește, apare întrebarea: cine-i de vină? De unde și pînă unde toată bulibășeala actuală de la Steaua/FCSB și Dinamo? Ei bine, fraților, posibilele răspunsuri sînt complexe și comportă multe aspecte. N-avem loc aici.
Există niște rădăcini istorice. Din start, în democrație și-n economia de piață, Steaua și Dinamo s-au demilitarizat și privatizat într-o manieră, hai să-i zicem elegant, discutabilă. În ultimele trei decenii, pe la conducerea ambelor cluburi s-au perindat diverse persoane pe fruntea cărora stătea scris, parcă: Pîrnaie! Le lăsăm colegilor pasionați de statistici această bucurie de a face inventarul: începînd din anii ’90, cu generalul mare handbalist Cornel Oțelea și cu regretatul om de lume Vasile Ionel, și ajungînd pînă-n ziua de azi, oare cîți lideri de la Steaua & Dinamo au avut probleme cu pușcăria? Destul de mulți și importanți, avem impresia. Așa, ochiometric, parc-ar fi mai mulți ăia de la Dinamo…
„Corupția ucide!” – da, desigur, bineînțeles, cum să nu. Din păcate, nu-i doar atît. S-ar rezolva ceva mai simplu. Haloimăsul actual de la Steaua & Dinamo dovedește că istoria militarizată și penală a celor două grupări nu explică pe deplin toate bîlbele actuale. E ca-n bancul tragic al ultimelor săptămîni: degeaba demilitarizezi Poliția dacă nu civilizezi milițienii! Gigi Becali de la Steaua și Ionuț Negoiță de la Dinamo mai au legătură cu Armata și cu Ministerul de Interne cam cît are PSD-ul cu ideile lui Karl Marx sau PNL-ul cu liberalismul Brătienilor. Ambii finanțatori sînt plini de bune intenții, de necontestat. Tot ce-i bizar e că aceste atît de bune intenții bagă echipele-n gard.
„Nepăsarea ucide!”, „Incompetența ucide!” – se afirmă abia acum, după ce s-au aflat detaliile unor tragedii. Sună complet indecent, știm, deplasat în context, dar cineva tre’ să le spună și ălora de la actualele Steaua & Dinamo: „Nepriceperea ucide!”, „Băgarea peste tot ucide!”, „Aroganța banilor ucide!”. Or, nouă, deși n-avem nici o treabă cu cluburile astea, ne-ar părea totuși rău ca speranțele suporterilor lu’ Steaua/FCSB & Dinamo să moară. Oamenii ăștia merită, credem, un prezent mai bun. Steaua și Dinamo nu-s decît niște metafore pentru tot ceea ce s-a întîmplat în țărișoara recentă, unde am demolat fără cap și am construit haotic. Hai, băieți, hai că putem mai mult! Hai România!