De cînd lumea, sportul naște pasiuni printre cei mai proști dintre noi. Să nu mă înțelegeți greșit, sînt o grămadă de oameni normali sau chiar deștepți care consumă fotbal. Treaba lor. Dar dacă iei zece cetățeni cărora le curge scuipat din gură pe adidași, nouă dintre ei au fular cu o echipă. Nu e fotbalul pentru proști, dar proștii sînt pentru fotbal.
Cu cît fotbalul face parte mai mult din viața unui om, cu atît există o șansă mai mare ca acel om să fie mai prost decît un sac de cartofi. Iar dacă ajungi la nivelul de galerie, e mai mare șansa să găsești pe acolo un unicorn decît un om fără un handicap mintal sever.
Spre exemplu, la meciul de săptămîna trecută din Ungaria, suporterii români au fost atît de proști încît nici măcar n-au reușit să se bată cu ăia de la echipa adversă pe motive retardate, ci au reușit să o facă între ei. Cu toate că ambele tabere de idioți erau pregătite să o ardă foarte redus pe motive medievale gen „Avram Iancu” și alte mituri naționaliste care se lipesc de prostul cu porniri violente, n-au apucat să ajungă acolo, pentru că suporterii erau jumătate de la Steaua și jumătate de la Dinamo și aveau de lămurit care dintre echipele lor e mai șmecheră. O problemă la fel de important de lămurit ca aia a mea cu care dintre testiculele mele e mai hidrodinamic.
I-am văzut în filmare. Cu frunțile mici și tricouri cu Vlad Țepeș și restul băieților care au dat și ei un ban la turci ca să-i lase să stea cu curul pe un tron și să se simtă bine, și pe care istoria comunistă i-a umflat la rang de eroi naționali care s-au jertfit pentru patrie și popor. Ca să se simtă prostul mîndru de el în timp ce plătește impozit. Că niște oameni au murit acum 500 de ani pentru dreptul lui de a fi cît de prost vrea el în spațiul carpato-danubiano-pontic. Nu trebuie să îi auzi vorbind ca să știi ce idioțenii au în cap: „Basarabia e pămînt românesc!”, „Eroul popular X, fabricat de comuniști, s-a jertfit pentru noi!”, „Să stea la ei acasă!”, „Mîndri că sîntem daci!” „Ungurii vor să ne fure Ardealul!”. Se citesc pe fețele lor mongoloide.
Și de-aia zic, e bine că există fotbalul să-i țină ocupați. Că s-a creat, așa, o microsocietate de suporteri care se bat și se ceartă între ei pe idei opuse, dar egal de imbecile. Că dacă n-ar fi fotbalul, prostia lor ar supura în societate. Și-ar purta tricourile cu Burebista în locuri unde se adună oameni, nu doar imbecili. Fotbalul, pentru prost, e ca suzeta pentru copil: îl ține ocupat, să nu-l mai auzi. Nu e ca și cum ai putea să-i explici calm că face gură aiurea. Nu e o ființă rațională.