1907 de Octav Băncilă. Răscoala l-a prins pe Octav Băncilă în vizită la bunici, la țară. Așa se face că a putut vedea cu ochii lui abuzurile armatei împotriva țăranilor și chiar a prins câteva instantanee cu țărani care fug pe câmp. În cele din urmă, un militar mai zelos i-a smuls șevaletul din mână și i l-a rupt pe genunchi, ca să nu mai picteze scene de la Răscoală.
Autoportret de Ștefan Luchian. E unul dintre cele mai vechi selfie-uri din istoria artei românești. Ștefan Luchian a vrut de fapt doar să vadă cum îi stă cu noua tunsoare, dar iată că noi am păstrat instantaneul lui făcut în ulei pe pânză, deși între timp i-a mai crescut părul.
România revoluționară de Constantin Daniel Rosenthal. În tablou apare o femeie cu părul negru, văzută din profil. Poartă costum național și un fel de năframă pe cap. Nu sunt sigur, nu știu exact ce-nseamnă năframă. Ideea e că ea e România și că e revoluționară. La gât are o salbă de bănuți, ceea ce, sincer, e cam de modă veche. Legenda spune că femeia din tablou e o doamnă pe care pictorul a întâlnit-o în stația lui 311, când aștepta autobuzul ca să meargă la Universitate, de unde lua metroul spre Eroii Revoluției, de unde vine și numele picturii. O chema Rodica și i-a dat un număr fals de telefon, dar Constantin Daniel Rosenthal s-a prins abia acasă, atunci când și-a dat seama că nu s-au inventat încă telefoanele. De furie, a pictat-o, însă a ales profilul pentru că nu îi reținuse decât jumătate din față.
Țărăncuță cu basma verde de Ion Andreescu. Femeia s-a uitat dezaprobator la pictor și l-a întrebat, cu o notă de suspiciune în gals:
–De ce nu-mi spui niciodată pe nume? Cum se face că mereu când mi te adresezi îmi zici hei sau tu sau iubito sau suflețel? Nu vreau să fiu paranoică, dar pare că ai uitat cum mă cheamă.
–Ce? Nu, e ridicol ce zici. Așa vorbesc eu. Nu-mi place să folosesc nume proprii pentru că avem o limbă prea frumoasă ca să nu-i rostim cu fiecare ocazie substantivele ei comune.
–Tu habar n-ai cum mă cheamă, nu-i așa?
În acel moment, femeia îi smulse pictorului telefonul și începu să-i umble prin agendă.
–Serios? Așa m-ai trecut în agendă? Țărăncuță cu basma verde?