Primarul unui oraș rusesc din nordul îndepărat are probleme serioase. Un avocat priceput și charismatic venit de la Moscova îl șantajează cu documente compromițătoare din trecutul său nebulos, cerând să-i lase în pace clientul. Primarul e disperat, gata să clacheze. Își cheamă colaboratorii apropiați și le spune că, dacă nu găsesc repede o soluție, vor pierde alegerile din anul care vine și toate modestele beneficii ale influenței administrative vor dispărea ca și cum n-ar fi fost. În acest moment de cumpănă, decide să apeleze la un duhovnic. Ce poate fi mai firesc pentru un rus adevărat? Stă de vorbă cu un preot îmbrăcat mai țipător decât Snoop Dogg în zilele lui bune și primește sfatul de care avea nevoie: să găsească în el puterea spirituală necesară ca să treacă peste acest moment dificil. Ajutorul duhovnicului se dovedește decisiv. Primarul îl înfruntă pe avocatul șantajist și-l convinge să se întoarcă în Moscova lui îndepărtată și relativ cosmopolită. Pericolul a trecut, primarul își pune planurile în aplicare și afacerea se termină nesperat de bine pentru el.
Pare o poveste de succes, nu? Prin puterea credinței, cu ajutorul dat de preot, de cel care deține harul, nici un obstacol nu e de netrecut. Evident că nu-i așa. Mai sus e doar o parte a poveștii, cea mai nesemnificativă. Leviathan, cel mai discutat film rusesc din ultimul an, aduce în prim plan o altă narațiune.
Kolia, un mecanic auto neverosimil de onest, trăiește într-o casă dărăpănată, la malul mării, alături de Lilya, tânăra lui soție, și de un copil dintr-o căsnicie anterioară. Vadim, primarul corupt al orașului, vrea să-i ia casa și, cu largul concurs al unei Justiții aservite, reușește acest lucru. Vechiul prieten din armată al lui Kolia, chipeșul și charismaticul avocat Dmitri, venit tocmai de la Moscova, vrea să dea peste cap rezultatul procesului și-i pune în față primarului corupt un dosar cu informații compromițătoare. E punctul în care binele pare că a triumfat, numai că flamboaiantul preot intervine neașteptat și începe să-i dea idei primarului despre puterea credinței. E punctul în care viața lui Kolia o ia razna.
Aluziile din Leviathan sunt evidente, aproape stridente. Kolia e un Iov modern, care îndură din partea destinului mai multe lovituri decât era cazul. Leviathan-ul din titlu e atât monstrul biblic, împotriva căruia nu prea ai ce să faci, cât și statul hobbesian, condus de un suveran care deține puterea absolută. În ambele cazuri, ești lipsit de apărare în fața lui.
Poate că Leviathan nu e cel mai bun film al anului trecut, dar sigur e filmul în care se bea cea mai multă vodcă. Se bea vodcă în filmul ăsta la fel cum în filmele românești se mănâncă ciorbă. Deși, trebuie să recunoaștem, rușii sunt mai rezistenți. Probabil că într-un film românesc sunt șanse mai mari ca unui personaj să i se rupă filmul de la prea multă ciorbă.
Deși reușit, Leviathan se înscrie într-o tristă categorie est-europeană a filmului cu politicieni corupți. Primarul Vadim putea la fel de bine să fie interpretat de Dorel Vișan, poate că ar fi avut chiar un plus de cinism. În rest, alesul corupt are gușa regulamentară, statura îndesată, de tăuraș, și ochii leneși de om care a exagerat cu alcoolul. Dacă-l vezi, nimic nu-ți spune că nu ia șpagă și că nu face parte dintr-o gașcă de politicieni care controlează Justiția. Kolia, în schimb, e scheletic și vicios. Fumează cum nu mai vezi de mult în filmele americane și bea vodcă la fel cum bea apă un atlet deshidratat după maraton. La cât de ostil e statul, știe că nu din cauza tutunului și a excesului de alcool trebuie să-și facă el griji.
Leviathan, dramă, Rusia, 2014, 140 de minute. Regia: Andrei Zviagințev. Cu: Alexei Serebriakov, Elena Liadova.