Pentru că râul Capra din Argeş este studiul de caz ideal pentru foamea certificatelor verzi, haideţi să mai dăm o tură prin ecosistemul mutilat, undeva mai sus de Vidraru. Chestia cu haiducia de mediu a făcut vâlvă în afara ţării, aşa că şansa de a te întâlni pe valea Caprei cu un jurnalist de la France Presse, National Geographic ori BBC este egală cu cea de a da nas în nas cu un urs ce-şi beleşte ochii injectaţi de nesomn datorită dinamitărilor. Bref, Comisia Europeană a ciulit urechile, a aflat despre sutele de proiecte similare şi ne pregăteşte acum un macro-infrigement pe motiv de micro-hidrocentrale.
Proiectul de pe Capra, aprobat fără respectarea în totalitate a legislaţiei, se derulează într-un Sit Natura 2000 prin eludarea studiului de evaluare adecvată a impactului lucrărilor asupra factorilor de biodiversitate. Ca să fie bine pentru vile, limuzine de lux şi copii trimişi la studii şmechere în străinătate, funcţionarii publici de la ARPM Piteşti au declarat în acte oficiale că nu este necesar un asemenea studiu, numai că el a fost cerut de curând cu fermitate de Comisia Europeană de Mediu.
Iminentul scandal european în care este târâtă România de băieţii deştepţi nu îi împiedică pe oficialii de Mediu de la Piteşti să spună, oricui are urechi să audă, că datoria lor este să apere interesele investitorilor în judeţ, nu un păstrăv prost şi trei pârşi chiori.
Mecanismul alinierii României la politicile de mediu europene este simplu: când te miroase Bruxelles-ul că faci şmen la legislaţie, Romsilva vinde investitorului o parte din secţiunea văii în care curge râul ca să fie lucrarea legală. Administraţia Naţională Apele Române, cei ce deţin de drept albia minoră ajunsă teren privat, nu mârâie, pentru că vrea şi gurile lor să mănânce ceva, nu-i aşa? Că e de unde, nici nu ne facem probleme, o închiriere a terenului pentru a pune ţevile micro-hidrocentralei ar aduce statului, conform OM 1222/2008, aproximativ 640.000 de euro anual doar în cazul râului Capra. Că e ilegal să o faci chiar în albia minoră, asta este altă poveste.
Tragerea în ţeavă a râului Capra, cât şi alte proiecte asemănătoare care vizează energia regenerabilă până când Făgăraşul rămâne fără apă, ţine mai mult de magia neagră. Fiertura, în care vrăjitoarele de la Consiliul Judeţean Argeş, APM judeţeană, Ministerul Mediului, Romsilva, ANAR şi ANPA aburesc gulaşul, trandafirii, portocala, plus săgeata, şi la care se adaugă praf de păstrăvi şi amestec de jivine din negura Carpaţilor, dă băutorului deştept de licoare mult megawatt în instalaţie. Asta pentru că cele trei certificate verzi plătite de europeni pentru un astfel de megawatt pot produce zeci de milioane de euro, fapt ce demonstrează că nu e aspirator de gagici mai tare decât micro-hidrocentrala. Or, pentru asta ai nevoie de ţeavă, nene!