Terorismul pe care SRI îl caută în telefoanele și în computerele noastre
umblă prin piețele țărănești. Siguranța națională e amenințată din butoaiele cu aracet căruia i se spune brînză și din glutenul ambalat în mațe de plastic, cunoscut sub numele conspirativ de cîrnați. Cetățenii nevinovați ai acestei țări sînt luați ostateci de un regim alimentar toxic și mincinos și executați lent, cu hrană antipersonal. Atentatorii se deghizează în țărani din Teleorman, ciobani din Sibiu sau crescători de porci din Banat și vînd la tarabă bombe calorice cu ceas, care îi sună omului cîțiva ani mai tîrziu.
Perfide și bine înarmate, organizațiile teroriste digestive se autointitulează „piețe ecologice”. Micile căsuțe de lemn înșirate lîngă Agronomie adăpostesc, la un loc cu promisiunile unei sănătăți absolute încorporate în fiecare produs, amenințări cu voma, cu indigestia și cu toxiinfecția alimentară.
La taraba de carne din capătul îndepărtat al pieții poți lua o pastramă de berbecuț care, în afară de sare, mai poate conține coastele macerate ale unui cîine mort în secolul trecut. Dacă vrei cîrnați de porc, fă bine și mănîncă-i cruzi, fiindcă, dacă-i pui în tigaie, dispar așa cum dispărea Frodo cînd își răsucea inelul pe deget.
Trei tarabe mai spre intrare poți cumpăra caltaboș
făcut din ceea ce a mai rămas după ce din porc a fost extras tot ce era comestibil. Vrei să cumperi cea mai bătrînă curcă din Univers? O găsești la cele două ciobănițe surori din Alba, unde fac coadă arheologii. Tot acolo afli curcanul „crescut natural cu boabe” care are talia unui struț și greutatea unui vițel. Cadavrul său e un triumf al hranei concentrate, iar marketingul cu fotă, surtuc și basma în care e înfășurat te face să înțelegi, în sfîrșit, că Miorița e o minciună de la un capăt la altul.
Toba care inundă tarabele are o gelatină mai fiabilă decît cea din fabricile de poliester, iar salamurile cu șorici, afumate la horn, promit mai mult cancer decît o noapte petrecută în cort pe reactorul de la Cernobîl.
Cei care cred că porcul îngrașă pot opta pentru o toxiinfecție de calitate, obținută doar prin metode naturale, cu ajutorul cîrnaților de oaie preparați în primăvară, congelați și dezghețați săptămînal odată cu întregul stoc de marfă, afumați apoi în toamnă și pudrați cu boia în preajma Crăciunului, cînd blana oii din care provin e deja o căciulă tocită.
Prin contrast, cocoșul care poate fi fiert două zile
fără să-și piardă cîtuși de puțin tăria de oțel a cărnii arată că, uneori, vînzătorul mincinos poate fi și onest.
Tot ce înseamnă preparate din carne are un iz dubios, la limita pericolului de internare în spital. Marfa e produsă nu în gospodării, așa cum ți se spune, ci în fabrici la fel de golănești ca acelea care aprovizionează marile supermarket-uri toxice. E bună la prima mușcătură, dar atacul ei survine abia după ce ai ajuns acasă.
Propaganda bio își face însă treaba cu eficiența unei epidemii. Lumea cumpără ca sub puterea unei vrăji, încarcă sacoșele mînată parcă de amintirea foametei din comunism și trece cu vederea prețul de bordel al mărfii, care ascunde, în astronomia lui, reaua credință a producătorului.
Totul este atît de sărat, de iute sau de piperat, totul e așa de dat prin ierburi și baițuri încît esența promisă, acea proveniență naturală a cîrnatului sau pastramei, e neobservabilă. Dacă preparatele tradiționale românești ar fi arătat așa de grase, sărate și expirate, poporul român ar fi fost obez, cirotic, diabetic și ar fi murit de atac cerebral încă din secolul VIII.
E puțin spus că nu există controale
și e mult spus că există doar șpagă. Impostorii travestiți în țărani au făcut din lăcomie o metodă de prostire lentă a clientelei. Statul nu mișcă un deget, desigur, iar acești oameni se descurcă așa cum înțeleg ei printre piedicile unei legislații tîmpe, bazată pe bir. Dar eu discut aici doar despre infinita disponibilitate a unor particulari de a-și înșela semenii.
Nu vă sfătuiesc să sabotați piețele țărănești, ar fi o prostie. Însă vă recomand să scrutați cu atenție țăranii. Ei spun mai multe despre marfă decît marfa însăși. Și, firește, nu vă împiedică nimeni să încheiați o asigurare privată de sănătate.