În toamna trecută, cocoțat pe meterezele partidului și plin de el ca Ludovic Orban de spirit antreprenorial, Rareș Bogdan dădea ordin poporului penelist: „Ferecați ușile PNL pentru orice ales local al PSD”.
Orice ușă însă, oricât de ferecată ar fi ea, nu poate rezista unui adevărat Houdini, cum e Mihai Chirica. Moș Crăciun intră pe horn, așa gras cum e, doar pentru că s-a calicit și nu i-a plătit lui Chirica un contract de consultanță. Altfel, intra ca omul pe ușă, fără să transpire atât și fără să mai audă că renii pariază la fiecare casă dacă dărâmă acoperișul sau rămâne înțepenit pe coș.
Poți să fereci ușile, poți să zidești ferestrele, poți să înfășori întreaga casă în folie ca valizele pe aeroport, nu te amăgi, Chirica o să găsească o cale să intre. Și e normal, dacă stai să te gândești, pentru unul care are ceva în ADN legat de case, de construcții, de imobiliar. Gândiți-vă că propriul copil a semnat să-și ia casă înainte de a fi în stare să strige la maică-sa că a făcut caca în pamperși. Micuțul a cumpărat o casă cu 250.000 de euro când avea doar 11 luni. Ăsta spirit antreprenorial, ăsta liberal! Liberal sugar, ceea ce Orban nu ar fi visat niciodată – el, pasionatul cărții de muncă la stat.
Discuția se duce mult în jurul „pesedistului” Chirica, uitându-se cu totul „dubiosul” Chirica și, mai mult, „tăticul” Chirica, posesorul multor proprietăți greu de justificat și al unui copil de-o precocitate aproape nelumească – explicabilă însă nu atât prin intervenție divină, cât prin coroborări de articole din Codul Penal.
Mihai Chirica a intrat în marea casă penelistă cu ușile ferecate fără să transpire. S-a trezit Rareș cu el în bucătăria partidului, iar toți ceilalți membri, în frunte cu Ludovic Orban, l-au poftit la masă pe cel care a sosit obosit din marea luptă dusă cu coruptul Dragnea.