Când se uita Mahomed peste Valahia (nu trupa) și se gândea cum să facă să nu-și ia țeapă de la Vlăduț al nostru, habar n-avea ce va naște, peste timp, această frumoasă relație. N-au reușit nici Traian și Decebal, cu toată împreunarea lor. Încă ne răsună în urechi, vrem, nu vrem, ecourile muzicale ale spahiilor și ienicerilor. Sigur, ne-au lăsat și niște sarmale, dar nu-i ca și când n-am fi putut și noi învăța a roti varza peste niște carne tocată… Muzical, însă…
Am ascultat azi noua melodie a domniței Theo Rose. Nu, nu din greșeală, cum nu e nici vreo plăcere vinovată. Soarta! Sau un defect profesional e de vină.
Theo Rose își începe cântecul pe un ritm popular, dar cu DJ în spate. În care ea zice că nu se duce în club. Că ea și sâmbăta se duce la muncă. Și ține o coasă în mână. Sincer, cred că nici nu știe ce-i aia sau la ce folosește. Dar e cool! Pare ca în bancul ăla cu grebla, când o caută copilul și, pen’ că nu știa cum arată, o găsește călcând pe ea. Să revenim la subiect. Piesa începe popular, dar continuă ca o manea, evident și previzibil. N-are prea multe versuri, nici nu-i trebuie, că pare un fel de chemare la dat cu coasa. La muncă! La munca câmpului, băieți. Adică mai lăsați, dreacu’, băutura și cluburile, puneți mâna pe o seceră, pe-o coasă, pe un plug, ceva.
Nea Nicu ar fi fost mândru, iar Theo ar fi fost numai bună de scos la parada de 23 August. Așa, fată, mergi la muncă. Să depășim planul. Numai Bănică, în Liceenii, mai era așa sârguincios. Iar muzica, ce să mai zic… După chestiile etno-dance din anii ’90, iată că au venit și manelele să îmbunătățească populara. Ne-am luptat cu turcii degeaba, că, uite, i-am bătut de s-au cântat pe noi. Că, în rest, mâncăm sarmale și ascultăm manele.
Pe de altă parte, n-are sărmana Theo Rose nici o treabă cu turcii, cu istoria, doar că am văzut eu un film prost zilele trecute. Îi zice Noaptea lui Vlad și s-ar fi vrut un fel de Night at the Museum, dar zici că e scris de Eusebiu Camilar. N-am mai auzit atâtea platitudini de pe vremea lu’ împușcatu’. Iar actorii joacă extrem de prost. Mihai Viteazul are barba lipită cu superglue, spre exemplu. Câțiva au jucat bine: Radu Andrei Micu, Tomi Cristin și, bineînțeles, Marius Bodochi. Dar e prea puțin ca să salveze filmul. Legătura dintre cele două subiecte care e? Păi, e ca legătura dintre populară și manele, dintre munca la coasă și Theo Rose, dintre babă și mitralieră.