Am renunţat de mult să-i înţeleg pe adolescenţi. E inutil şi obositor. Din cînd în cînd, însă, le frecventez hiturile, ca să mă lămuresc cum se schimbă lumea. The Twilight Saga: Breaking Down – Part 1*, prima parte a ultimului episod al seriei, a fost number one în box office-ul săptămînii trecute. Atît în SUA (cu încasări de peste 139 de milioane de dolari), cît şi în România (puţin peste 1.300.000 de lei). M-am uitat cu atenţie pe ecran, încercînd să înţeleg de ce.
L-am văzut pe Robert Pattinson, „the sexiest man alive“ de trei ori la rînd (2009-2011, via Glamour). Pattinson e Edward Cullen, vampirul-păpuşel, neverosimil de diurn şi c-o paloare suspectă, de metrosexual retard şi împiedicat, care a căzut cu faţa într-un lighean cu făină (doar cu faţa; restul corpului e vascularizat regulamentar). Edward Cullen, mai exact, vampirul-umanist, care are mustrări de conştiinţă că odată, demult, a băut sîngele unor criminali („erau şi ei oameni“). Şi despre care sînt convins că acum suge sirop de fructe de pădure de la gîtul sticlei. Am văzut-o şi pe aleasa inimii lui, Bella (Kristen Stewart). O virgină la fel de sexy ca statuia unui himen, care se păstrează neprihănită pînă după nuntă, deşi îi dăduse tîrcoale şi un vîrcolac empatic pe nume Jacob (Taylor Lautner). Băiat bun, cu principii şi o faţă de pui de pitbull, care inspiră relativă încredere. Îi voi spune simplu, Puppy Face.
Important e că nunta îndelung aşteptată de toate smiorcăitele planetei se întîmplă, în sfîrşit, în prima parte a filmului. E de poveste, à la Danielle Steele, şi durează enorm, ca toate nunţile. Apoi, Făinosul şi Sensibila pleacă în luna de miere, într-un paradis din America de Sud, unde rup literalmente patul. Nu ni se arată cum, deşi milioane de liceeni înfierbîntaţi erau curioşi dacă vampirii din The Twilight Saga se ridică la standardul ameţitor impus de True Blood. Nu există, deci, nici scene de sex (cele de luptă sînt la fel de softcore ca interviurile Eugeniei Vodă de la TVR). Dar există mister, mult mister: Bella rămîne însărcinată cu vampirul-demolator, în vîrstă de 100 de ani. Cum e posibil, tehnic, aşa ceva? Nu mă-ntrebaţi. Nici ele, personajele, nu înţeleg.
Se confirmă încă o dată că logica nu ţine cu îndrăgostiţii. Şi nici cu Stephenie Meyer, autoarea romanelor din care-şi trag seva de baclava telenovelele cu dinţoşi din seria The Twilight Saga. Pe vremea mea, vampirii erau oameni serioşi. Între timp, nişte muieri frustrate şi-au bătut joc de moştenirea Contelui Dracula. Proaste idei, stupidă generaţie.
Dacă doriţi să recomand
1) Un prophÈte / Un profet (Franţa-Italia, 2009; regia: Jacques Audiard). La Pro Cinema / CineTePrinde, cu Cristian Tudor Popescu – sîmbătă, 3 decembrie, ora 22. Un excelent thriller despre supravieţuire, evoluţie şi multiculturalismul francez, plasat într-o închisoare ticsită de magrebieni, corsicani şi alte specii periculoase pentru omul obişnuit.
2) Aurora (România-Elveţia-Franţa, 2010; regia: Cristi Puiu). La HBO – sîmbătă, 3 decembrie, ora 22,30. Insist să recomand acest film lung şi greu, cu riscul că Alin Ionescu mă va provoca din nou la o interminabilă discuţie despre dinamica banalului în minimalismul românesc.
3) Assassin(s) / Asasin(i) (Franţa, 1997; regia: Mathieu Kassovitz). La Cinemax – duminică, 4 decembrie, ora 3,05. Povestea unui puşti care pune mîna pe pistol după ce ratează un jaf în casa unui pensionar care nu e deloc ceea ce pare. E ultima ocazie în care Kassovitz arată ceva care seamănă a regie şi o bună ocazie de a vă îndrepta atenţia către lungmetrajul său anterior, La Haine.