Să zicem că e luni seară, așa, cam pe cînd se îngînă 8 cu 9, și ai chef să pleci înspre casă. Deschizi aplicația, dai destinația, evaluarea îți spune vesel „12-14 lei”, dai comanda, ajunge mașina, ajungi și tu acasă, primești mail: „Felicitări, cursa te-a costat 27 de lei. Îți mulțumim că ai folosit Taxify!”. Poftim?
Cum exact s-a dublat costul în timpul cursei?
Ar fi nedrept să spui despre Taxify că sînt niște țepari ordinari, descendenți direcți ai celor mai jegoși taximetriști din Gara de Nord. Dar nici să plătești dublu pentru o cursă nu prea rupe gardul corectitudinii, așa că privești factura primită pe mail. Cifrele sînt simple, clare și nemiloase: estimării inițiale i s-au adăugat brusc 12,85 lei. Pentru că surge. Sau, în românește, pentru că a explodat cererea și prețul a crescut corespunzător.
Dar unde era, mă, surge-ul asta atunci cînd ai dat comanda și ai acceptat un preț mult mai mic? Nu vă grăbiți să oferiți direcții anatomice. Poate e doar o greșeală. Bine, ar fi a doua greșeală de genul asta, întîmplată fix în aceeași zi săptămînii, aproximativ la aceeași oră. Deci nu e greșeală. E o coincidență.
Hai să credem în coincidențe care lasă întotdeauna paguba pe umerii clientului
În definitiv, Taxify, asemeni lui Uber, a venit în România promițînd altceva: mașini curate, șoferi amabili, nu țigăneală la preț, nu ciorănie la facturare, în general nu genul de chestii care alimentează ura împotrivă taximetriștilor ca un kerosen de bună calitate. Și profesionalism. Mult profesionalism din ăla bun, de corporație. Hai să vă explic cum e cu profesionalismul Taxify din aproape în aproape, să n-aveți un șoc.
Poveste românească despre Taxify
Un cetățean cu nume englez a trimis o sesizare prin intermediul aplicației. Evident, în engleză. Și a primit răspuns: „Salut, tipule cu nume englez și care ne-ai scris în engleză, uite răspunsul nostru în română!”. Pardon? Băi, voi sînteți proști? Nu, serios, sînteți proști? Să cerem lămuriri. S-ar putea să sune ridicol, dar dialogul de mai jos e real și păstrat în arhiva de mail:
„Ana-Maria de la Taxify, de unde știai tu să-mi răspunzi în română deși eu ți-am scris în engleză?”
„Se răspunde în limba română pasagerilor de origine română, în caz contrar, se poate răspunde și în limba engleză”, răspunde în locul ei Natalia de la Taxify.
Și de unde știe Taxify care este originea cetățeanului? Se uită la datele de facturare? Are întregul support acces nelimitat la datele asociate cardului?
„Comunicarea s-a continuat în limba română deoarece ai răspuns în limba română. Nu există o procedură exactă în acest sens.”
Ilogic, dar măcar neliniștitor. Băi, pe bune, ați răspuns în română unei sesizări în engleză trimise de un cetățean cu nume englez și acum o scăldați penibil. Natalia, fii bărbată și coerentă: de ce face Taxify prostii din astea?
„Dat fiind că ai scris la secțiunea de suport din România, inițial se răspunde în română dat fiind că mulți utilizatori nu știu dacă se oferă suport în română sau în engleză. De aceea inițial se răspunde în română, limba maternă și locală, și ulterior, dacă este cazul, se continuă în limba maternă a pasagerilor.”
Sînt sigur că toți americanii veniți în Thailanda pentru masaj apreciază cînd support-ul local le răspunde în cing-ciong. Iar englezii veniți să se facă pulbere în Spania abia așteaptă să primească lămuriri în limba unui romancier sud-american.
Natalia, scumpo, utilizatorii au în interfață o singură secțiune de suport. Nu aleg ei România, America sau Botswana. Deși, la ce suport oferă România, încep să cred că și-ar dori asta.
Dacă tot am stabilit că Taxify sînt profi, să facem reclamație
Și să așteptăm cu telefonul în mînă să vină răspunsul. Băieții sînt rapizi, nu e panică. De exemplu – și e doar un exemplu, nu neapărat ce s-a întîmplat săptămîna trecută –, reclamația de luni seară a primit răspuns vineri. Și ce răspuns!
Dar vom reveni asupra lui. Momentan e încă luni seară și utilizatorii curioși din fire testează aplicația. Să vadă: e surge sau nu?
Nu este. Adică aplicația nu spune nimic în sensul ăsta. Dar un drum de 14 lei a devenit acum 27. Nu, e 32. Dar cum se poate minunea? Să fie Bucureștiul sufocat de traficul de luni seară, care moare de singurătate ca Lonely George? A început să varieze lungimea kilometrului și ăsta e motivul pentru care avem costuri finale diferite cu același preț pe kilometru?
N-ar trebui să afișeze aplicația un indicator clar: „Achtung, achtung, îi surgi, sari prețurili în tavan, îi pizdeț, uăi!”?
Luni bune, utilizatorul era avertizat cu un text pe fond albastru închis, ușor de văzut de orice chior. Acum probabil au început lunile proaste, pentru că avertismentul poate apărea pe un gri spălăcit, bun să scape de vigilența lui Ochilă așa cum fata Împăratului Roș n-ar reuși niciodată.
Asta, din nou, dacă avertismentul totuși apare și nu trece direct în modul „taximetrist Gara de Nord”: 30 de lei e bine, boss, pentru drumul de 14?
Spuneam mai devreme că e o coincidență
Tot lunea și tot cam în perioada aia a serii, un drum identic a fost altoit cu un surge de 5 lei. Și tot sesizare. Iar dialogul a fost similar. „Ne pare rău, băi, clientule, am verificat și la noi se vede că era surge.” Dar aplicația n-a afișat! A adăugat doar extra-cost, hoțește! „La noi se vede surge!” Ăsta era răspunsul lor zid, fii liber să dai cu capul.
Pînă cînd: „Băi, am capturi de ecran din care se vede clar că aplicația voastră minte cu nerușinare! Taxify + ANPC = Sex feroce”.
Și, coincidență, s-a schimbat tonul. La ambele sesizări: „Ne pare rău, uite niște bani înapoi. Am verificat și se pare că folosești o versiune mai veche a aplicației”. Scriu aceste rînduri luni și aplicația îmi arată că răspunsul Taxify a venit acum trei zile. Noua versiune a aplicației a fost lansată acum trei zile. Din nou, coincidență.