D-aia e interesant fotbalul, adică viața. Dacă n-ai aplecări maniacale sau depresive (sau și/și), nu te plictisești niciodată de fenomen. În sensul ăsta, deși am suferit un pic, nu ne-a zdruncinat umilirea lu’ Bayern. Ne-am răcorit și cu o mică bucurie, românește, c-a murit și Chelsea vecinului. De unde prevedeam o finală anglo-germană, între Mourinho și Guardiola, na, că se brodi una strict madrilenă, la Lisabona. De pe buza gardului, printre uluci, oftăm și constatăm: se schimbă lumea, maică!
Ca simpli pafariști în economie, ne-a atras atenția formularea unor șmecheri din management. Formulată concis, regula lor sună așa: “Ceea ce nu este necesar să se schimbe este necesar să nu se schimbe”. Astfel, venind mai acasă, în fotbal, am urmărit pasionați aventura lui Guardiola la Bayern München. Se poate optimiza Echipa Perfectă? De la bun început ne-am pus o întrebare, la care n-avem răspuns nici pînă azi: a vrut Pep să facă doar o aroganță, pentru a demonstra că băieții poa’ să joace și altceva decît îi învățase bătrînul și bunul nea Jupp Heynckes sau oare nu cumva e incapabil să funcționeze în alte tipare decît cele care i-au adus glorie Barcelonei? Mîndrie de estet sau, pur și simplu, limită a gîndirii? Din această dilemă n-am putut ieși, v-am zis!
Pe moment, după rezultate, modelul promovat de Guardiola pare deja obosit, istoricește datat. Păcat, într-un fel. Odată cu amurgul tiki-taka, se stinge o epocă barocă și flamboaiantă, bazată pe rafinamente fastuoase și desăvîrșite brizbizuri. Guardiola, cu Barcelona lui, a împins fotbalul spre culmile de sus ale desăvîrșirii artistice, ca un creator decadent, obsedat de formă pînă-n ultimele detalii. E drept că, acolo, lucra cu d’alde Xavi și Iniesta, niște băieți care se tot pasau din copilărie, și cu Messi – un geniu, pe atunci. În timp ce acum, aici, la Bayern, a dat peste alți tipi, altfel formați. Ar vrea să croiască același costum de bal, da’ parcă n-a brodit-o cu, vorba aia, “materialul clientului”. A brodit-o Ancelotti, la Real, aducînd pacea la echipă, după ce-i zăpăcise Mourinho, paranoicu’, de nu s-au văzut.
Ce va fi vom vedea. Deocamdată, pe cît putem omenește prevedea, se schimbă calimera. Într-un an-doi-trei, Liverpool va lua din nou Champions League. Avem o veste bună și pentru iubitorii de tiki-taka: cîndva, mai devreme sau mai tîrziu, va reveni la modă, într-o manieră și mai și. D-aia, cum vă ziceam, moșule, ne place meciurile și viața. Oferă de toate. Practic, totul.
La răscruce de stiluri, mai riscăm o previziune, vorba unuia, Andrei Malrău: fotbalul secolului XXI va fi interesant sau nu va fi deloc