Caţavencii

Timbru românesc

Purtai o rochie verde și tînjeam
să intru-n tine ca un pui de zimbru,
eu să îți pasc mușcatele din geam,
tu să îmi lingi lipiciul de pe timbru.
Eram pe-atunci timid și pășunist
dar m-a atras deodată simbolismul
căci te-am zărit prin gard, ca un turist
la Techirghiol, cînd practicai nudismul.
Stăteai la cort cu Nina Cassian
ce perora povești despre cenzură
pîn-a sosit un june lipovean
și-a dispărut în larg cu-n pește-n gură.
Atunci am îndrăznit să îți recit
poemul meu mai vechi ”Sînt tînăr, doamnă”
iar tu văzînd că-s palid și răcit
m-ai înfășat în păr mieriu de toamnă.
Ca unui prunc mi-ai dat apoi să sug
un sîn ușor căzut și fără lapte
dar am simțit că-n țară e belșug
de carne cu parfum de mere coapte.
Exit mobile version