Purtai o rochie verde și tînjeam
să intru-n tine ca un pui de zimbru,
eu să îți pasc mușcatele din geam,
tu să îmi lingi lipiciul de pe timbru.
Eram pe-atunci timid și pășunist
dar m-a atras deodată simbolismul
căci te-am zărit prin gard, ca un turist
la Techirghiol, cînd practicai nudismul.
Stăteai la cort cu Nina Cassian
ce perora povești despre cenzură
pîn-a sosit un june lipovean
și-a dispărut în larg cu-n pește-n gură.
Atunci am îndrăznit să îți recit
poemul meu mai vechi ”Sînt tînăr, doamnă”
iar tu văzînd că-s palid și răcit
m-ai înfășat în păr mieriu de toamnă.
Ca unui prunc mi-ai dat apoi să sug
un sîn ușor căzut și fără lapte
dar am simțit că-n țară e belșug
de carne cu parfum de mere coapte.
1.033 de vizualizări
O să-i zic astăzi ca Mircea Dinescu:
Frumoasă Doamnă – sunt neistovit
Și fac tumbe precum calul buiestru,
Și mă admiră damele din Maglavit!
Te-am invocat dar azi, în clipa asta,
Spun ca țiganul: S-o desprimăvăra.
Hamlet nu o să îmi mângâie țeasta.
Eu trăiesc mult, cât Neagu Djuvara.
Că m-am născut puțin aici la munte
Rostogolit sub ploi, ca balega de cal,
Strivit în tălpi precum micul grăunte
Când iese dintr-un fruct de portocal.
Istovitor! Dar nevoitor de inspirat.
A venit toamna, fără taraf la Dunăre… Zi, nasol, că așa-i mistaux…
Frumos d- le Dinescu! Mă scoateți din sărite cu talentul dvs!