Iată că nici nu s-a răcit bine jilțul prezidențial și, precum vă spusei, Uniunea Scriitorilor din România se pregătește să îmbrace haine de sărbătoare și legalitate. Nu reiau ce am scris în articolul anterior. Merg mai departe, unde-i greu și voinicului. În proiectul noului statut, găsim următoarea formulare care pe mine m-a lăsat cu gura căscată: „Art. 30 Președintele USR e ales, prin vot, pentru un mandat de 5 ani, de AG, compusă din membrii USR care își exprimă votul în cadrul AGF din țară și din București. Funcția de Președinte al USR poate fi ocupată de aceeași persoană doar pentru două mandate complete (de 5 ani fiecare).“
Măi băieți, voi sînteți serioși? Păi, nu ne-am judecat vreme de nouă ani, exact pe subiectul ăsta? Nu am spus noi, de la bun început, că un număr nedefinit de mandate va duce automat (cum s-a și întîmplat) la concentrarea puterii în cîteva mîini? Că, avînd la dispoziție aparatul administrativ, revistele și banii, gașca din fruntea breslei va sechestra totul în favoarea sa? Să vă aduc aminte cum, la alegerile din 2018, l-ați porcăit pe Dan Lungu în revistele literare, înșirînd (pe banii statului) minciuni și calomnii despre el? A ajuns bietul om o viperă încălzită la sîn. Sau, mai poetic spus, „O, tu, viperă încălzită la sîn, / cît vei mai abuza, Danlungule, de paciența noastră?“. De i s-a urît omului și a dat bir cu fugiții, văzînd cum îi este tîrît numele în noroi? Ați pus toată administrația Uniunii să-i iasă în cale cu pîine mucegăită, sare amară și bîte retorice. Ca acum, ce să vezi? Breasla a ajuns la concluzia că e mai bine, mai corect și mai moral cu două mandate. Și atunci? De ce nouă ani de procese? Bani aruncați cu larghețe unui avocat lipsit de moralitate și scrupule? Constatăm că zurliii dați afară de Comisia de Monitorizare, Suspendare și Excludere au avut dreptate. Nu pricep, dar, vorba dirigintei mele, îmi fac cruce cu stînga, că-i dracul bătrîn.
Dar să trecem la chestii serioase. Articolul 7 zice așa: „CMSE poate propune sancționarea inclusiv prin excluderea din USR a unui membru care săvîrșește orice faptă prin care:
aduce atingere drepturilor personal nepatrimoniale ale USR; produce prejudicii materiale USR; încalcă principiile prevăzute la Cap. 1, Art. 2 din prezentul Statut; încalcă dispozițiile legale care sancționează faptele săvîrșite ca infracțiuni care aduc atingere prestigiului breslei; încalcă dispozițiile prezentului Statut sau dispozițiile legale care reglementează organizarea
și funcționarea USR“. Și uite cum dracul dat afară pe ușă intră pe fereastră. La adăpostul unor prevederi care pot părea normale oamenilor de bună-credință (unde am mai auzit eu sintagma asta?), ne întoarcem de unde am plecat în urmă cu nouă ani. Dacă Ludovic al XIV-lea zicea că el e statul, iar regretatul N. Manolescu, că el e Uniunea –hop, ca orice om pățit, am și tresărit la formulare. Adică se întrevede că orice critică la adresa formei de organizare, a conducerii de partid și de filiale poate fi interpretată ca un atac mișelesc la adresa breslei. Termenii ar fi trebuit definiți strict. De ce? Pentru că una e să ceri actele contabile, deconturile, deplasările, să denumești abuzul de putere, protecționismul, deciziile peste noapte și alta e să ataci breasla și oamenii, în particular. Trecutul ne zîmbește șăgalnic. „Stați liniștiți la locurile voastre, Uniunea sîntem noi.“
Dar lucrurile nu se opresc aici și, pentru că timpul e scurt, s-a dat drumul la campania electorală. Ce să vezi? De unde, în toată perioada trecută, bătălia pentru apa grea se ducea la baionetă, pînă azi nu există decît un candidat. Vicepreședintele. De comentat aș mai comenta, da’ mi-e teamă că s-o-nsera.
Însă nu mă pot opri să răsfoiesc programul electoral al dlui Varujan Vosganian. Și ce descopăr? Sărpraiz! Idei și observații pe care tot gașca de zurlii excluși le-au expus de-a lungul anilor. Amicul Cristian Teodorescu a extras cu gingășia-i proverbială un pasaj care mi-a mers la inimă: „Reducerea deficitului cultural, Atragerea și facilitarea accesului tinerilor talentați în rîndurile USR, reconstruirea imaginii USR și promovarea ei în spațiul public“. Și tot el, Cristi, se întreabă ce a păzit vicepreședintele în acești douăzeci de ani, de cînd e în funcție. Numai că eu iau de bune aserțiunile și merg nițeluș mai departe. Are poporul ăsta o vorbă: „Mortul de la groapă nu se mai dezgroapă“. Ce vreau să spun cu asta? Că vremea în care USR era o tentație pentru tinerii scriitori a trecut. În aceste două decade, vîrsta medie a breslei a sărit de 65 de ani. Uniunea e bătrînă și minată de nenumărate matrapazlîcuri și aranjamente. Scriitorii tineri și ceva mai maturi au și uitat că există o instituție care să îi susțină măcar teoretic. Tot în acest timp, Uniunea s-a căptușit cu peste 600 de pensionari, pentru blestematul de supliment la pensie. Pot să fac, acum, o listă cu peste 100 de scriitori noi, care sînt publicați, traduși, invitați peste hotare și care, culmea, iau și mai toate premiile interne și internaționale. Ar fi contraproductiv să se înscrie într-o organizație care nu mai furnizează idei, nume, noutăți pe piața asta mică, dar veselă. În discuții, în reuniuni, la lansări, numele și prestigiul USR sînt inexistente. Firește, mai există colocvii interne, imitații de dezbateri, numai că la ele participă, cu părere de rău o spun, oameni tot mai în vîrstă.
Sic transit gloria mundi. Să vedem, însă, cine va stinge lumina cînd va trage ușa după el.