E toamnă bogată, cu piețe pline. Piața Victoriei a fost plină de ciobani, baci, daci, jandarmi, polițiști, suveraniști, ziariști, naționaliști, fripturiști, oportuniști și extremiști – care au vrut să bată corporatiști, bicicliști și trotinetiști, pe motiv că ar fi sataniști. Cam așa se anunță recolta toamnei. Dar nu fiți triști, există și vești bune:
Mai mulți agricultori s-au pomenit că au scos din pământ, în loc de gulii, țelină, morcovi și alte roade ale ogoarelor, doar cârtițe, orbeți, hârciogi și popândăi vii, vioi și jucăuși, în stare bună. Drăgălașele jivine au fost vândute unui pet-shop de la oraș, iar acum se află în vitrină, cu denumirile de „Porcușor de Guineea”, „Hamster”, „Marmotă” sau „Zibelină”. Din banii primiți de la pet-shop, sătenii și-au cumpărat peturi cu bere.
Corespondentul nostru a văzut că toți membrii unei așezări rurale erau pe câmp, la muncă. După cinci minute, a văzut că toți membrii respectivi se aflau la bufet, la băut. S-a întors pe câmp: toți erau acolo. S-a întors și la bufet: toți erau și acolo! A repetat figura: tot așa! Trezit din leșin, a aflat că sătenii au sperietori realiste, cu chipurile lor, pe care, când pleacă la băut, în fiecare dimineață, le înfig în lanul de porumb.
Singurul fără sperietoare cu chipul său e chiar primarul localității, care folosește pe tarlaua proprie cu păpușoi niște angajate ale Primăriei mai în vârstă și nu prea preocupate de aspectul fizic. El spune că doamnele sunt sperietorile ideale, care nu se plictisesc să stea ziua întreagă în aceeași poziție, fără să miște, fiindcă s-au învățat de zeci de ani să vină la serviciu și să nu facă nimic.
Omologii lor din așezarea învecinată au obținut o recoltă atât de bogată, încât doar vederea holdelor i-a dezarmat complet, motiv pentru care unii s-au culcat, iar ceilalți au plecat la băut împreună cu edilul. După primele zece halbe, acestuia i-a venit o idee, l-a sunat pe prefect și l-a rugat să-i trimită studenți în practică agricolă, ca pe vremuri, „că doar aveți, la oraș, cinci universități particulare!”.
În loc de studenți, prefectul și-a trimis șoferul cu mașina de serviciu (cu portbagajul gol, să fie umplut cu roade proaspete ale ogorului). Șoferul s-a întors bătut, dar cărând în cârcă niște saci grei, pe care i-a deșertat în bucătărie și din care au curs cârtițe de pus la borcan, râme și căcăreze de oaie pentru zacuscă și coropișnițe de conservat în oțet. Soția prefectului s-a trezit din leșin a doua zi.
La final, o întrebare: de ce se numără bobocii toamna? E un recensământ? La ce folosește? Reprezintă bobocii o resursă strategică a patriei, tehnologia viitorului va funcționa pe bază de boboci? Cine și cum îi numără? La mână, boboc cu boboc, sau există numărătoare digitale? În restul anului nu e voie să numeri bobocii? Și patru sferturi de boboci rămase după ce trece dihorul se pot aduna, se consideră ca unul întreg?