Tocmai sînt în avion și, dacă îmi las scaunul pe spate, îi dau peste nas lui Vali Vijelie. Așa s-a nimerit. Dar el e util. Dacă zboară coada avionului, poate să-și scoată bîrnăul pe geam și să vireze aeronava cu el. Alte lucruri însă sînt complet inutile. Le știm cu toții. Că în ziua de azi pînă și ultimul țăran merge cu avionul. Și aplaudă la aterizare.
Semnele de ”Interzis fumatul” – Sîntem în 2015 și încă toate avioanele țin să te anunțe că în ele nu se fumează. Cred că toate avioanele care zboară legal în momentul ăsta au fost construite după ce fumatul a fost interzis peste tot. Pentru cine, mai exact, sînt semnele astea? Pentru oamenii care n-au mai zburat din 1964? Păi, la vîrsta lor n-ar trebui să fumeze nicăieri. Poate sînt pentru călători prin timp din anul 3535 care nu știu obiceiurile secolului. Pentru noi, restul, e la fel de util ca un semn care să spună că în avion e interzis să joci badminton. Se subînțelege.
Revista avionului – Pe lîngă faptul că revista aia ascunsă în marsupiul scaunului din față sigur a trecut prin mîini buboase și supurînd Ebola, faptul că te-ai decis să o deschizi spune multe despre tine. Ești atît de masochist și de anost încît vrei să vezi un catalog cu produse de care nu ai nevoie pe care le poți cumpăra cu niște puncte pe care nu o să le aduni niciodată? Un interviu, poate, cu șeful spălătorilor de parbrize de avioane din toată compania? Cum ai ajuns aici? Nu ai laptop? Telefon? Tabletă? O carte? Măcar un ziar cumpărat de tine? Te-ai trezit în avion? Lasă revista aia și vezi de ce viața ta a luat o întorsătură atît de gravă încît te-ai gîndit să pui mîna pe ea.
Perdeaua de la clasa I – Rar există pe lume ceva mai inutil decît perdeaua dintre clasa I și clasa a II-a din avioane. Ai putea spune că e acolo ca să nu îi deranjăm pe bogați cu fețele noastre de plebei, dar perdeaua e în spatele lor, nu au cum să vadă ce e la clasa a II-a decît dacă se întorc. Poate o fi ca să nu-i vedem noi și să rîdem de ei că au plătit aproape dublu ca să stea cu 10% mai comod decît stăm noi timp de două ore. Și pentru privilegiul de a o arde după perdea, ca nababii.