Vrei să fii mai politicos cu cei din jurul tău? Îți place să umpli de respect cît mai mulți oameni într-un timp cît mai scurt? Ai simțit mereu că ai verb, dar n-ai știut niciodată cu cîți “i” se scrie verbul ăla? E timpul să te pui la punct cu ultimele noutăți în materie de politețe din limba română.
1) Boss – Un pronume de politețe adecvat pentru orice ocazie, formală sau informală, indiferent dacă e vorba de procurarea unei țigări, dacă e vorba de o situație pe viață și pe moarte, de genul “bossule, dai și tu un leu să-mi iau o cafea, să moară copilașii mei”, sau dacă e folosit într-o conversație tensionată despre arme nucleare, cu ambasadorul Coreei de Nord, într-un bar de travestiți din Hanoi. Pronumele de politețe “Boss” vine din latină, de la împăratul roman Caius Bossus, cel mai iubit conducător roman din istorie, care obișnuia să-și răsfețe supușii cu mici recompense financiare pentru fiecare sarcină îndeplinită: parcarea carului de luptă, lustruirea armurii, instalarea unui aparat de aer condiționat de 12.000 BTU.
2) Bossică – Se folosește în special în prezența copiilor de boss sau a boșilor mici de înălțime care conduc mașini mari în încercarea de a compensa alte lipsuri trupești. Folosirea unui diminutiv nu denotă însă o lipsă de respect, ci o adaptare la volumul redus pe care îl ocupă în spațiu interlocutorul. În general, “Bossică” reflectă o apropiere afectivă mai mare între subiecți, dar în anumite cazuri speciale “bossică” e folosit în mod peiorativ, cu scopul de a-i reaminti subiectului că e o zdreanță de om, fără coloană vertebrală, care n-a reușit nimic în viață, dar se comportă ca și cum ar fi reușit.
3) Bosstoievski – Cel mai important titlu nobiliar în rîndul boșilor, care asigură prezența într-o ligă de elită greu accesibilă omului de rînd, caracterizată prin performanțe sexuale de invidiat în pat, generozitate supraomenească, inteligență emoțională pînă la refuz și ceva-ceva cu Dumnezeu. Catrenele spun că un Bosstoievski e atît de rar încît se întîmplă uneori să treacă și cîteva sute de ani fără ca vreun Bosstoievski să se nască. Totuși, atunci cînd unul apare, nu e exclus ca el să se materializeze sub forma unui cumpărător la hypermarket dispus să își împartă coșul cu ceilalți, fără să simtă nevoia să scoată bănuțul din el.