Jurnalistele nu se agață cum se agață restul femeilor. Și nu pentru că îți vor verifica vrăjeala din trei surse, ci pentru că sînt obișnuite cu o anumită limbă, din diferite tipuri de lemn.
1. Jurnalista de monden. Cu ea trebuie să fii implicat, strident, mereu mirat, mereu întrebător, cu ochii beliți dintr-un motiv sau altul. Poți să începi cu:
"Ce-mi mai place de tine!" și, dacă o vezi încă reticentă:
"Ce fund obraznic ai! Dacă nu-l educi, o să ți-l iau la palme!"
2. Jurnalista de online. Ea adoră misterul, trimiterile și, ca să fim sinceri, îi place să-i dai link. Important e s-o aduci pînă la ușă. Acolo îi zici:
"Incredibil! Intră să vezi ce au văzut alte zeci de femei!", asta o s-o pună pe jar, o să te joci cu mintea ei ca o mîță cu un ghemotoc de hîrtie. Nu-i da însă timp să gîndească:
"Guvernul a luat acum cîteva clipe o decizie importantă! Dezbracă-te, și o să vezi cum asta o să te afecteze și pe tine!"
3. Jurnalista de opinie. Fii sobru, grav pînă la stupid, încruntat și cînd îi dai flori, consternat. Dă fiecărei vrăjeli o dimensiune instituțională, europeană, mondială.
"E inadmisibil ca în România anului 2012 să nu te culci cu mine!" Evident, ai spus o prostie, dar ei o să-i meargă la suflet. Sau, fii un cavaler al dreptății:
"Justiția să-și facă treaba, păpușă! Iar pînă atunci, că durează, fă-mi un blow-job!"