La începutul anilor ’90 am locuit la etajul VII al unui bloc de zece și aveam mereu cu mine o scobitoare, un bețișor, ceva, să apăs butoanele liftului, pe care cineva scuipa regulat, metodic și cu ură, parcă. Multă vreme am bănuit niște copii nu prea educați, până într-o zi în care am am ajuns la parter, am ieșit, în locul meu a intrat moșul de la etajul zece, să urce, pe hol am realizat că uitasem ceva, m-am întors la lift, am așteptat să văd cum se aprinde beculețul de la zece, am așteptat să iasă moșul și să închidă ușa, apoi am chemat liftul din nou la parter, să urc la mine, la VII. Liftul a coborât fără alte opriri, am intrat și am văzut butoanele proaspăt scuipate, proaspăt spurcate. Copiii erau nevinovați. Am povestit asta cu jenă unor vecini mai vechi, care mi-au spus că da, erau convinși că omul e autorul – de când avusese scandal cu mai mulți locatari de sub el, pe care i-a inundat și care i-au cerut despăgubiri, așa că a început să-i urască pe toți. Atunci am aflat că moșul făcea și altele în lift, mai bine să nu pomenesc, că poate ați stat la masă…
La vremea respectivă, avea vreo 80 de ani; nu cred că mai trăiește azi – sau, dacă da, nu cred că, la 110 ani, ar mai fi în stare de asemenea fapte. N-avea copii, așadar nici nepoți, care să-i ducă mai departe moștenirea, deci întrebarea mea „Cine-i cretinul care tot scuipă pe ecranul de la Easybox, de lângă supermarketul din cartier?” risca să rămână fără răspuns. Ca în urmă cu trei decenii, am bănuit niște copii, dar o doamnă care are mereu treabă prin zonă și trece mereu pe lângă aparat mi-a indicat un alt moș, client regulat al unui bar din cartier. E genul de om care urăște „tehnologia soroșistă” și, în special, pe cei care o folosesc. Genul de om (om?) care refuză să dețină card, că e „drac”, citit de la coadă la cap, dar care freacă toată ziua telefonul pe TikTok. Genul care împinge cu piciorul trotinetele electrice sharing parcate corect, bagă bețe de chibrit în porturile USB din tramvaie și autobuze și care, în anii ’90, tăia cablurile TV ale vecinilor. Dacă ar avea inteligența lui, muștele ar pica de pe tavan.
Spre deosebire de butoanele liftului de pe vremuri, pe ecran nu merge să apeși cu scobitori și bețișoare, pe care să le arunci. Nici cu pixuri nu merge. Când am colet de ridicat, iau cu mine șervețele umede, să șterg în prealabil spurcăciunea, dar și așa e scârbos. Uite, de-aia nu avem noi lucruri frumoase, că ni se face greață și le lăsăm acolo, în Easybox.