Cine-i de vină? Cine-i asasinul? Am ajuns de romane sau seriale polițiste, zău! De la începutul acestui minunat mileniu, cu marele talent detectivistic ce caracterizează poporul nostru, eminamente microbist, aia e, încercăm să dezlegăm enigma. Cine-s făptașii care, cu o mînă criminal, și-au tot băgat picioarele în șansele de calificare ale Naționalei la un campionat mondial? Recentul meci de baraj cu Turcia e doar un episod al acestui lung, prea lung serial. Sperăm că va exista și un happy-end într-o bună zi. Pînă va sosi și ziua aceea, vom continua să investigăm cazul. E un caz foarte-foarte complicat. Multe ițe duc în și mai multe direcții. S-a format un ghemuleț încîlcit de problemuțe. Zău, chiar așa, cine-i de vină? Jucătorii, antrenorii tuturor loturilor în frunte cu conducerea FRF? Or fi dușmanii externi în frunte cu TikTok și AI care ne răpesc copiii?
Atunci cînd există atîția prezumtivi vinovați, nimeni nu mai e de vină. Efectiv! E un eșec al nostru, al tuturor, zice prezidentul Burli, imediat după înfrîngerea de la Istanbul. N-am ce zice! Istanbul o fi un oraș al pisicilor, dar nu-i civilizat să arunci pisica moartă peste gard. Regula privind obligatoriul jucător Under 21 se dovedește a fi un eșec. Stimularea și anumitelor academii de copii și juniori – alt eșec, organizarea sistemului competițional de la bază la vîrf – un eșec similar și așa mai departe. Or, toate chestiile astea nu sînt un eșec al tuturor, sînt eșecul conducerii FRF.
„Calificarea am pierdut-o acum 20 de ani, acum 30 de ani“, mai zice și nea Ion Țiriac, miliardarul, fostul tenisman. Good point, corect, așa e. Dar ce-i de făcut acum? Ne-ar plăcea să călătorim în timp, să facem ce e de făcut și să ne calificăm iarăși într-o finală de Cupa Davis sau la un turneu final World Cup. Din păcate, deocamdată nu se poate. Cu toate eforturile oamenilor de știință, încă nu ne putem întoarce în trecut ca să nu risipim performanțele din vremea lui Țiri & Nasty sau din era lui Gică Hagi & Băieții, asta e. Sîntem condamnați să ne mulțumim cu ce avem și să urmăm deviza pionierească: „Tot înainte!“. „Înainte era mai bine“, după cum bine sublinia un banc din epoca de aur. Regele nostru Gică mai zice și dînsul ceva. Trebuie să lucrăm la mentalitate. Cam așa grăit-a Maiestatea Sa, după meciul de la Stambul și înaintea celui de al doilea descălecat pe tronul de selecționer la reprezentativa tuturor Țărilor Române.
Ni se pare corect. E un vast și ambițios proiect. Singura trebușoară ar fi doar aia că, potrivit unor specialiști, mentalitățile se schimbă cam pe parcursul a trei generații. Trei generații egal aproximativ 100 de ani. În marja de eroare, așa susțin sociologii. Cu toată dragostea pentru rege, sperăm să ne schimbăm mentalitatea în acest secol atît de frămîntat, ca să nu mai tot întrebăm după altă necalificare a cui a fost vina. Hai cu schimbarea mentalității! Hai România!