Douglas Quaid (Colin Farrell) e un tip obişnuit şi aparent inofensiv, care trăieşte modest într-o cvasi-dictatură băsesciană post-apocaliptică şi se speteşte muncind într-o fabrică de androizi. Are o nevastă din altă ligă (Kate Beckinsale) şi un vis bizar, recurent, în care se luptă cu forţele răului, încercînd să salveze o altă tipă de calibru greu (Jessica Biel). Accidental, Quaid descoperă că a fost odată ca niciodată un mega-agent secret. Şi că nişte oameni răi, care lucrează pentru o periculoasă instituţie guvernamentală, condusă cu mînă forte de un bad guy pe care-l ştiţi din Breaking Bad (Bryan Cranston), i-au şters cumva memoria şi i-au implantat în adîncurile întunecate ale creierului o altă identitate. Iar acum, că toată ingineria a ieşit la iveală, îl vînează ca pe un mistreţ neprietenos, cu toate forţele din dotare.
Pe afiş scrie Total Recall şi ai tot dreptul să speri la un remake al clasicului SF din 1990 (cu Arnold Schwarzenegger, Sharon Stone şi un mutant care locuieşte în burta unui rebel), nu la un sequel futurist la The Bourne Identity. Dar domnul Quaid se încăpăţînează să-şi redescopere, pe parcurs, nişte abilităţi speciale care se reduc la virtuozitatea cu care-şi poate elimina oponenţii. Iar tema conspiraţiei atîrnă mult mai greu în balanţa narativă decît cea a realităţii virtuale, decisivă în povestirea lui Philip K. Dick We Can Remember It For Wholesale. Pe care se baza, mult mai evident, filmul lui Verhoeven, profitînd că-n 1990 manipularea sinapselor era o chestie nouă şi creativă, care putea eclipsa în sine jocul atroce al lui Arnold şi naivităţile unui scenariu asamblat pe genunchi.
Între timp, publicul a fumat şi ierburi mult mai tari. Şi pentru că regizorul Len Wiseman (Underworld, Live Free or Die Hard) trebuia să facă şi altceva în afară de a prelua senin nişte motive vizuale din Blade Runner, s-a gîndit la o şmecherie cu adevărat revoluţionară: jocurile video. C-un minimum de efort tehnologic, EA Games sau Activision ar putea transforma noul Total Recall într-un FPS (First Person Shooter, pentru neofiţi) de mare succes în anumite cercuri adolescentine. Presupun că ăsta e şi planul conspirativ al studiourilor Original Film şi Columbia Pictures. Filmul arată deja ca atare, de la decoruri şi calibrul psihologic al eroului (respectiv al antieroului) la dialoguri şi efectele speciale. Iar acţiunea lui furibundă, repetitivă şi lipsită de orice miză adultă pare croită perfect pe calapodul unei generaţii care şi-a manipulat singură sinapsele, jucînd pînă la epuizare Call of Duty.
Total Recall*, varianta 2012, e pur şi simplu povestea unui perpetuu caft de dimensiuni epice şi adîncime zero, în care eroul ţine piept (aproape) de unul singur forţelor guvernamentale opresive, salvînd tot ce e de salvat, de la propria lui memorie la umanitatea în sine. Generoasele idei ale lui Philip K. Dick (dintre care cea a manipulării în scop comercial a creierului pare mai actuală ca oricînd) or fi căzut, în gaşcă, la montaj. Sau poate că aşteaptă, cuminţi, într-un sertar vremuri mai bune, în care regizorilor ca Len Wiseman li se poate implanta în creier nişte talent şi respectul faţă de marea literatură SF.
* SUA, 2012. Regia: Len Wiseman. Cu: Colin Farrell, Kate Beckinsale, Jessica Biel.
Dacă doriţi să recomand
1) Odishon / Audiţia (Japonia, 1999; regia: Takashi Miike). La Cinemax – duminică, 26 august, ora 0,25. Deşi temperaturile au scăzut consistent, televiziunile nu s-au trezit încă la realitate. Mă uit pe program şi n-am de ales. Nu e prima oară cînd recomand ceea ce mulţi zic că este capodopera lui Miike. Eu aş spune că nu e, dar asta nu înseamnă că trebuie să rataţi un horror japonez clasic, aşa cum ar face americanii dacă ar da un remake pe mîna lui Les Wiseman.
2) Garbo Talks / Garbo vorbeşte (SUA, 1984; regia: Sidney Lumet). La MGM – vineri, 24 august, ora 17,10. O dramedie agreabilă şi vioaie, în ciuda unei tumori pe creier care marchează povestea, despre o femeie neconvenţională (Anne Bancroft), a cărei ultimă dorinţă e s-o întîlnească pe Greta Garbo. Nici nu vreau să mă gîndesc.
3) Separate Table / Mese separate (SUA, 1958; regia: Delbert Mann). La TVR Cultural – sîmbătă, 25 august, ora 22,10. Cîtă vreme mai există TVR Cultural vă propun să profitaţi. Drame vechi şi obscure, ecranizări ale unor piese de teatru britanice, în care personajele vorbesc mult pentru că au chestii de zis, nu se găsesc pe toate drumurile. Acum se poartă catastrofele. Drame sau comedii.