Pe undeva, ştia Borcea, săracu’, ce ştia. Mai bine rămînea la Miami. A lăsat însorita Floridă pentru cenuşiul Bucureşti, iar belelele au venit ca de la sine: înfăţişări la Tribunal, operaţie pe cord şi, colac peste by-pass, detronarea lui Dinamo de pe locul I. Să vezi, de la o fereastră a Spitalului de Urgenţă, cum echipa ta este bătută pe teren propriu de o trupă de puştani din coada clasamentului, oof, asta-i o experienţă tare dură. Antidinamovist de-ai fi – tot te impresionează. Deci, sănătate multă, Cristi, fii tare, nu te lăsa!
Căci, precum se vede, nimeni nu se lasă. Abia trecură trei etape de la reluare şi iar se strînse clasamentul. Doar pariorii aventurieri ar risca un pronostic pentru final. CFR Cluj – ca să folosim dragul nostru limbaj de lemn – învinge (pe Pandurii), dar nu convinge. Dinamo, de care vorbirăm, rămîne o echipă ţapănă, deşi (de ce?) cam obosită. Rapid, deşi n-are faţă de campioană, poate încurca pe oricare altă pretendentă la titlu. Steaua, bineînţeles, e numai una – odată revenită în Ghencea, în Postul Paştelui, n-ai de un’ să ştii ce soluţii magice va mai născoci selecţionerul Gigi. Iar Vasluiul are un lot foarte solid şi un patron mai puţin ocupat cu drumurile pe la diverse instanţe de judecată… Cam astea ar fi. Cu astea defilăm. Se ascute lupta de clasă!
Urmează întîlnirile directe, iar atunci competiţia se va îmbîrliga şi mai tare. Suspansul se va menţine, presimţim, pînă-n ultima clipă. N-avem noi un campionat grozav, da’ cel puţin ştim că iarăşi va fi extrem de disputat. Cine va cîştiga? Nu le zicem oamenilor de fotbal! Să ne mai înţeleagă şi ei pe noi, ziariştii: cît de greu îţi vine, uneori, să dai un titlu…