În prostiile misogine pe care le aruncă pe piață, popa Teodosie al Tomisului se poate lua de mînă cu intelectualii Sorin Lavric și C.T. Popescu. Teodosie vrea să justifice de ce femeile n-au voie să slujească în biserică și nici măcar să-i țină isonul popii, ca dăscălițe, ci li se încredințează roluri umile. Teodosie o dă pe Vechiul Testament, unde Dumnezeu i-ar fi zis Evei că va naște copii în dureri, fiindcă l-a făcut pe Adam să muște din mărul cunoașterii, și apoi pe interdicțiile sexiste ale Bisericii din Evul Mediu, cînd preoția devenea o afacere exclusiv masculină. Interdicții de pe urma cărora femeile n-au voie să devină preoți, nici să calce în altar, din pricina zilelor de „necurățenie” prin care trec în fiecare lună.
Unii popi, talibani cărora le-a stat ceasul, fac ei ce fac și se întorc la procesul maimuțelor, de le zic confrații în sutană să pună batista pe țambal, ca să nu-i ia laicii la puricat. Nu-i de mirare că fundamentalistul Teodosie e antivaccinist, scoțîndu-l pe Iisus la înaintare, și se ia la trîntă cu restricțiile sanitare din pandemie. Dar cînd turna la Securitate, cu numele de cod Mache, sau mai încoace, cînd a ajuns clientul DNA-ului, acuzat de infracțiuni dintre cele mai laice, pe ce canoane bisericești se întemeia acest Teodosie? Tipul e, de fapt, un luptător pentru putere, la fel ca popii legionari dintre războaie. A văzut că trenul extremismului s-a pus din nou în mișcare și s-a grăbit să se aburce într-un vagon, lîngă Șoșoacă și alți apărători de porunceală ai credinței.
C.T. Popescu, în care s-a trezit apărătorul femeilor, îl insultă pe misoginul Teodosie, dar nici el nu-i mai breaz. A uitat de ceea ce scria ritos, că femeile sînt condamnate la prostie, fiindcă nu sînt în stare să gîndească. Pe ce se bizuia CTP-ul? Pe năvîrliile complexaților care vor să umilească femeile, dacă nu sînt buni de altceva.
În aceeași oală cu cei doi se bălăcește și Sorin Lavric cel singuratic, cu părerile lui de o murdărie sinistră despre femei. Originalitatea lui Lavric, în comparație cu CTP și cu Teodosie, e că intelectualul aurist laudă extremiștii politic răposați și pare inspirat în scris și în vorbe rostite de Căpitanul Zelea Codreanu, cel ce voia între războaie desființarea celorlalte partide și visa la întemeierea statului legionar. Căpitanul, care fîlfîia steagul credinței în Dumnezeu și în neam, le rezerva același rol ancilar adoratoarelor sale ca și Teodosie credincioaselor care se uită în gura lui. Cei trei misogini mai au ceva în comun. Le trebuie amvon ca să li se audă vocea. Teodosie folosește amvonul bisericii pentru a-și împrăștia extremismele. CTP-ul și-a făcut amvon la un post de televiziune, de unde își debitează insultele, iar Lavric umblă să transforme în amvon personal tribuna Senatului. Dacă BOR-ul i-ar lua microfonul lui Teodosie, postul TV unde glăsuiește CTP-ul s-ar păgubi de insultele lui și Senatul României i-ar tăia microfonul lui Lavric, cei trei, lăsați pe cont propriu, s-ar întoarce la condiția lor inițială de băieți care zgîriau pe la uși, fără să li se audă glasul.