Dacă mă minți o dată, ești de vină tu, dar dacă mă minți și a doua oară, sînt de vină eu! O vorbă despre cum e să te lași păcălit, care în sănătatea publică înseamnă miserupism față de ticăloșie, îngăduință galeșă la hoție și complicitate puturoasă cu mizeria. Cum ar veni, mincinosul încearcă, iar cel mințit scoate banii, ca la alba-neagra.
Plătim de treizeci de ani promisiunea că va fi mai bine în spitalele noastre. De treizeci de ani ni se trag țepe, în timp ce în spitalele patriei intri cu o boală și pleci cu zece. Dacă se apropie sora de patul tău, trebuie să te scarpini în buzunar după bani, fiindcă altfel n-o mai vezi. Dacă vrei să nu te uite doamna infirmieră cu plosca plină în pat, de asemenea te cauți de bani. Și dacă mai ai noroc de un doctor care nu te bagă în seamă pînă nu-ți radiografiază buzunarele, se cheamă că ai învățat cum merge treaba în spitalele de stat, încît pățiții își închipuie că li se apropie sfîrșitul dacă sora, infirmiera și doctorul le spun să-și păstreze banii. Cînd se întîmplă una groasă, ne revoltăm cinci minute, deși știm că sănătatea publică e o vacă de muls pentru cei de la putere și că pînă nu demult medicii erau plătiți prost, în contul filosofiei lui Stalin că doctorii nu mor niciodată de foame! Sau al gîndirii lui Băsescu – dacă nu vă place, plecați, frate, unde sînteți plătiți mai bine! Și au plecat! Din cînd în cînd, mai era băgat la pușcărie cîte un medic prins cu bani care luminează întunericul, în timp ce confrații lui ziceau în șoaptă că au salarii de căcat și că de-aia se ia șpagă. Adică șpaga era partea nevăzută a salariului de la stat.
După incendiul cu doisprezece morți de la spitalul din Piatra Neamț, a mai venit un rînd de promisiuni de reformă și control. Atunci era ministru liberalul Nelu Tătaru și cel care i-a luat locul, economistul Vlad Voiculescu, îi cerea demisia dinspre USR-PLUS. Însă după incendiul cu șapte morți de la „Matei Balș”, același V.V., lovit de amnezie, promite spitale noi, în loc să-și scrie demisia. Premierul Cîțu sare în sus că așa nu se mai poate și cine nu-și face treaba să plece acasă. Dar cine trebuia să vadă dacă-și fac treaba taxatorii din minister – și pînă acum s-a uitat în altă parte – a păzit porcii la Palatul Victoria? Președintele Iohannis, cel ce zicea „A trebuit să moară oameni!“, cînd a primit demisia lui Ponta, o dă acum pe reforme, de parcă i-ar fi zis Voiculescu ce să zică și nu mai cere nici o demisie, fiindcă îl împiedică tristețea, de l-au mușcat de țurloaie pînă și lăudătorii lui imperturbabili.
Barca se scufundă cu ei la cîrmă, iar ei, în loc să scoată apa, spun povești despre o barcă nouă, de le rîde Băsescu în nas, cum le rîdea Vanghelie țărăniștilor cînd zicea despre ei că nu știu nici să fure. Pesediștii strigă „Demisia!“, sport pe care nu l-au practicat decît o dată, după incendiul de la Colectiv, dar mai mult de gura lumii decît din convingere. În schimb, oengeurile care se dădeau de ceasul morții pînă mai an tac ca morții și societatea civilă de pe net, cu Șoșoacă în frunte, vrea să-l dea jos pe Arafat, cel care mai mult decît să scoată apa din barcă nu poate face. De ce vor ăștia demisia lui Arafat? Fiindcă nu minte destul și nu promite frumos azi ca să aibă ce uita mîine.