Băi, nenică, mai vine-n viaţa noastră şi asemenea momente. Care nu poţi pentru ca să le uiţi, cînd vine una după alta. CFR Cluj a cîştigat campionatul României, iar Bayern München a pierdut finala Champions League. Păi, e drept? Nu e drept! D-aia ni se limbă plimba-n gură şi ne esprimăm mai agramat. Pe scurt, e de căcat!
Pe Bayern mai lasă-i un pic – fără nesimţitul de Robben, ne revenim. După ce şi Germania va lua Campionatul European – aşa cum plănuim – chiar da-vom uitării tristeţea înfrîngerii nedrepte din finala cu Chelsea.
În schimb, cu înc-un titlu plantat în vitrina CFR Cluj, iar ne-apucă pandaliile! E campioana pe care şi-o merită Liga lu’ Mitică – banal, bineînţeles. A cîştigat cu ceva greşeli neintenţionate ale arbitrilor, cu nişte cedări inexplicabile ale cîtorva adversare şi, nu în ultimul rînd, cu destul noroc porcesc. Nimic incriminabil. Ba chiar au cîţiva jucători buni şi pe Andone, un antrenor priceput şi simpatic. Cam asta-i tot. Mai departe, rămîn kilometri de discuţii despre ceea ce înseamnă, de fapt, CFR-ul. Călători, Infrastructură, Marfă? Ne-am bate capul de pomană, cu analizele economice. O zicem mai poetic, păstrînd metafora feroviară.
CFR Cluj garează triumfal pe o linie moartă într-o haltă părăsită.