Nu sînt genul spiritual în sens religios, dar cred cu tărie, fie ea vodcă sau whiskey, că Tron: Ares a apărut ca răspuns la rugile fierbinți ale corporației Disney: „Dă, Doamne, să scoatem bani din piatră seacă!“. Piatră seacă, aveam să realizez mai tîrziu, fiind capetele care au gîndit și au aprobat proiectul ăsta.
Jared Leto este Ares. Zeul neghiob al războiului cel crud de la vechii elini? Nu, e un program superinteligent trimis din lumea virtuală în cea reală pentru că răul nu doarme niciodată, spre deosebire de un computer cu Windows, care poate fi setat ușor cînd și cum să intre în modul Sleep. De unde conchidem că răul trebuie să ruleze sistem de operare de la Apple. Prin urmare: soft-ul devine hard și se materializează într-o realitate dominată de lupta între două corporații tech, că e la modă: corporația rea, condusă de bărbatul alb, bogat și nenorocit, și corporația bună, condusă de femeia diversă și independentă de mimică, emoții sau comportament vag umanoid în general.
Pe scurt: corporația cea rea și compania cea bună se bat pe soft-ul minune care ar permite tuturor chestiilor transpuse din virtual în real să devină permanente și să nu se dezintegreze după 29 de minute. Se materializează, deci, în scenă, Ares, pus pe drăcovenii. Dar Ares dezvoltă conștiință. Poate a interacționat cu ChatGPT fără protecție. Poate a luat un virus. Poate cineva voia să facă încă un remake prost la Ghost în the Shell. În orice caz, Ares și dujmanii săi încearcă din răsputerile graficii să dea impresia că scenele artificiale de poceală sînt un motiv real să vedeți filmul. Atenție, spoiler: nici vorbă. Sînt semnificativ mai puțin plictisitoare decît dialogurile – care, dacă s-ar materializa, ar justifica scene de violență domestică și sălbatică –, dar nu compensează nici pe departe timpul irosit. În cel mai bun caz, așteptați puțin și urmăriți un colaj „Best of…“ pe YouTube.
În final, binele învinge și pleacă să-și trăiască viața în afara ecranului. Ajuns în acest punct, era ultima șansă pentru scenariu să aibă un puseu de profunditate pus față în față cu ideea de virtual trezit la viață și să îndrăznească să-și pună niște întrebări greucene despre zona crepusculară unde se îmbină existența și tehnica. Personal, conceptul deloc original de program devenit om, asociat cu moaca și ifosele de Mîntuitor ale lui Leto, m-au făcut să mă întreb dacă urmează Tron: Paști, unde Iisus virtual nu va reînvia, dar se va restarta pentru păcatele programelor fără licență. Sau, dacă preferați ceva mai prozaic, ar fi fost glorios să-l văd pe Ares la cabinetul IT, luînd rețetă de BitDefender pentru hemoroizi sau de CrowdStrike pentru incontinență urinară.
Închei aici, cu vibranta convingere că Tron: Ares va fi filmul care va scoate Disney din groapa creativă în care se află. Pentru că nici pămîntul nu mai răbda tîmpeniile astea fără haz!
Tron: Ares. R.: Joachim Rønning. Cu: Jared Leto și alți netalentați. Plus Gillian Anderson, dar nu e ca și cum mamaie are ce juca.