Cele mai tari sindicate sunt cred cele din Poliție, cum e Europol: a vorbit împotriva uniformelor de rahat, împotriva achizițiilor tâmpite, împotriva mașinilor pețite de Robo, a scos în față abuzurile din Academie și condițiile de acolo, a fost mereu deschis, cu cărțile pe masă. Adică e limpede că nici o instituție din România nu se va schimba de sus în jos – cum ar fi normal. A rămas o șansă, o ultimă șansă biologică: tinerii să îi „măcelărească“ public pe șefi. Să le scoată la suprafață mizeriile, prostia, cârdășiile.
Zlat Mihai, vicepreședinte SNPPC, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, despre Horodniceanu: „Ăla e comportamentul de interlop, al lui. I-am cerut demisia, am cerut să fie cercetat de către CSM, am cerut și Poliției Române, şi MAI-ului să ia atitudine împotriva unor astfel de comportamente“. La obiect sunt și comentariile făcute de Cosmin Andreica. Oameni care nu se feresc de cuvinte, care nu așteaptă anchete, care nu se ascund în spatele unor proceduri sau comisii. Și acesta e, cred, motivul pentru care polițiștii – mulți – au tupeul nesimțit uneori de a intra în normalitate.
Cea mai mare găină din tot ce înseamnă Interne în România e Lucică Bode, gogoașa agățată bine de tot cu plagiatul.