Dacă aş putea să fiu turist electoral în diaspora, ce mişto ar fi! Aş vedea Noua Zeelandă, Beijingul şi Parisul în aceeaşi zi şi totodată aş lua decizii pentru ţară pe care alţii nu au chef să le ia. Dar turismul electoral de la noi e un sport murdar, cu oameni înghesuiţi în microbuze care merg pe drumuri nasoale şi se plimbă prin sate sărace.
Cu ocazia unei călătorii oportune de la Botoşani la Bacău chiar în ziua referendumului, am decis să fiu şi eu turist electoral. Bine, nu neapărat să votez în mai multe sate şi să fac puşcărie, dar mai mult să observ frumoasa desfăşurare a procesului electoral din sat în sat, să-i ascult pe batrînii care stau la taifas, mai ceva ca Grigore Cartianu pe cei din Poiana lui Iocan.
Cum am părăsit Botoşaniul, cum am dat deja de primul filtru. Poliţiştii tocmai trăseseră pe margine un şofer de dubă şi i-au verificat încărcătura, să vadă dacă nu cumva turiştii electorali umblă înghesuiţi în spate ca mexicanii care trec graniţa la americani.
În comuna Huţani, în faţa secţiei de votare nu era nimeni, pe terasa barului – cam plin. 1-0 pentru bodegă. Aceeaşi senzaţie o am şi în Vlădeni. Pe la Dumbrăveni, deja nu mă mai pot ţine şi simt că trebuie să-mi exercit dreptul democratic. Oprim să întrebăm un domn cu pălărie şi nepot în dreapta unde e secţia de votare. Îmi răspunde mai confuz decît l-am întrebat eu: „Da’ şi? Azi si votează?“. Din fericirie, terasa bodegii rămîne o sursă de informaţii pe care te poţi baza oricînd şi aflăm unde putem vota, şi mai ales că domnii de la bar sărbătoresc cu o băutură chiar faptul că au votat ei înşişi.
În secţia 281 din Dumbrăveni se poate vedea că, pînă la ora prînzului, urna din plexiglas era pe o zecime plină, sau pe nouă zecimi goală, depinde din perspectiva cărui partid priveşti. Am pus ştampila în cabina de vot simţindu-mă privit de ochii cerbului din carpeta de pe perete. Cînd plecăm, bătrînii încep să iasă de la biserică. Unii se duc în hainele bune direct la secţie, majoritatea nu.
În Cumpărătura, judeţul Suceava, într-o secţie de votare cu o singură cabină erau înscrise, pe la ora 13, mai bine de zece persoane pe lista specială, sau măcar asta am văzut pe foaia pe care a completat-o colegul meu de drum.
Pe la Moţca, Mirosloveşti şi alte localităţi glorioase din Moldova, duminica e sfîntă şi bodegile bat în continuare la punctaj secţiile de votare.
După Suceava încolo, numai filtre. La intersecţia care desparte drumurile spre Roman, Iaşi şi Suceava, organele au tras pe margine un autocar umplut aproape numai cu bărbaţi chei. Am zis că poate e vreo convenţie a oamenilor cu leucemie, dar m-am convins că nu era cînd i-am văzut tatuaţi şi cu muşchi pe ei. Am oprit să-i întreb de sănătate, dar m-am tirat după ce mi-am dat seama că ar trebui să mă tem pentru sănătatea mea. Întrebarea rămîne: a fost sau n-a fost turism electoral?
Microbuzele care au scris pe parbriz „cursă specială“ tot trec şi tot opresc în sate. Am fost cît se poate de suspicios, cum am văzut că a fost toată lumea în ziua referendumului. Sînt o grămadă de oameni care au postat pe Facebook poze cu microbuze, semnalînd turismul. Am devenit cu toţii foarte paranoici. Şi nu zic că nu s-ar întîmpla fenomenul, dar parcă în ziua referendumului sîntem dispuşi să acuzăm şi căruţele cu ţigani de pe DN că practică turismul electoral. Măcar de-ar fi funcţionat!