Anul 2015 a fost, pentru mine, primul întreg la TVR. Nu ca angajat, ca producător extern, dar oricum, altfel înțelegi ce se întâmplă la televiziunea publică având acolo o emisiune. Și-am ținut și eu un jurnal. Da, m-am luat după domnul Stelian Tănase, după marele Stelian Tănase. Dacă nu-l știți pe domnul Tănase, o să vă spun despre dânsul ce-am observat eu, în cele câteva întâlniri pe care le-am avut: e genul ăla de tip pe care nu-l vrei la o petrecere. E tipul care, orice-ai spune tu, el are de povestit o întâmplare mai bună, mai frumoasă. Pentru că dânsul, spre deosebire de toți cei din încăpere, este mult, mult mai inteligent. Și mai școlit. Și mai bun. De fapt, ce nu știi nici tu și nu ştiu nici ceilalți este că el e perfect. Să nu mă înțelegeți greșit. Pe mine m-a susținut Tănase. Și mi-a spus mereu că îmi ține spatele. Și că se luptă să am emisiune în continuare. Și că inclusiv lui Isărescu, atunci când l-a sunat, i-a tăiat-o! Și îi mulțumesc pentru asta. Dar omul n-avea ce să caute la TVR, fiind incompetent în domeniu!
Uitându-mă acum prin notițele pe care le-am făcut, cred că va ieși o carte OK la anul, prin toamnă. Sunt chestiuni pe care nu mi le puteam imagina, nu le-aș fi crezut dacă mi le-ar fi povestit cineva, dar pe care le-am întâlnit aici, la TVR. Unde, dacă vii din mediul privat, realitatea te ia la palme.
La început, am ținut un jurnal, ca instrument de cercetare științifică. Și am notat cu precădere chestiunile care îmi păreau că țin televiziunea de stat încremenită în proiect. Unele sunt fascinante, ilustrând perfect modul în care a fost gândită această instituție, astfel încât să nu existe muncă prea multă, dar, mai ales, să nu existe vinovați, atunci când se întâmplă ceva. Vezi cazul Colectiv.
Dar, ca să nu-mi stric cartea, o să mă refer aici la trei evenimente importante, pe care le-am trăit anul ăsta, la TVR. Și am să le mulțumesc unor oameni fără de care anul 2015 ar fi fost altfel, pentru mine.
Primul este Patriarhul Daniel.
Despre care auzisem că sună disperat la TVR să oprească materialele de la Starea nației despre derapajele Bisericii. Zvonuri confirmate când Stelian Tănase m-a chemat acasă la dânsul, să-mi spună că nu e tocmai bine ce fac, dar că dânsul mă susține. Dar mi-a dat clar de înțeles că trebuie să o las mai moale cu Biserica. La câteva luni, după ce nu l-am ascultat, ba cred că am dat mai multe materiale despre derapajele Bisericii, Tănase le trântea directorilor din TVR contractul meu trimis la semnat și spunea: ”Lăsați-mă cu Pătraru ăsta! L-am rugat să nu mai zică despre Patriarh – că Patriarhul a dat circulară în țară când am avut operație și toate bisericile m-au pomenit –, iar el a continuat!”.
Apoi, aș vrea să-i mulțumesc lui Gabriel Oprea.
E, practic. omul care l-a dat afară pe Tănase. Printre măgăriile incredibile făcute de Oprea s-a numărat și asta: l-a dat jos pe Stelian Tănase. Și asta pentru că Tănase nu a oprit materialele despre doctoratul lui Oprea. Ba pe mine, unul, m-a chemat Tănase să mă întrebe de ce m-am oprit (nu mă oprisem, dar așa i-a zis lui cineva) din a mă lua seară de seară de Oprea. Dacă ar fi oprit acele materiale, Tănase ar fi fost și azi PDG la TVR. Dar susținerea PNL și UDMR nu a mai fost suficientă. Da, așa se stă, de 26 de ani, în funcție, la TVR. Trebuie să le faci pe plac puternicilor zilei. Iar Tănase a ales atunci greșit tabăra!
Acum știm de ce era vital pentru generalul izmenar să aibă o imagine nepătată de un asemenea scandal. Ați văzut cum s-a spart, ca un balon de săpun? E, Tănase a fost dat jos de Oprea, cu două telefoane. Pac-pac!
Apoi, aș vrea să îi mulțumesc lui Victor Ponta,
un alt client al emisiunii Starea nației. Nu râdeți! Pentru că dacă Ponta nu-și dădea demisia din funcția de prim-ministru, nu scăpam de Gabriel Oprea. Iar dacă Gabi Oprea ar mai fi rămas pe aceleași posturi, sigur m-ar fi dat afară de la TVR. Dacă l-a scuipat pe Tănase ca pe o măsea stricată – vă dați seama ce putere avea omul ăsta în statul român? –, pe mine m-ar fi strivit dintr-o ridicare de sprânceană. Deci, mulțumesc, Victore, ne-ai dat tu pe mâna tehnocraților, chestiune pentru care nu te vom uita, dar uite că ai făcut și lucruri bune cu demisia asta. Ne-ai scăpat de Oprea. Definitiv!
Cât despre TVR, soluția e foarte simplă.
Oricine poate rentabiliza TVR mâine. Mâine dimineață, la ora 8, dacă sunt dați afară o mie de oameni – și există o mie de oameni care nu fac absolut nimic în acea instituție –, se rezolvă toate problemele. Frumos, elegant, cu examen, să rămână doar cine merită. Instituția trece pe profit și sunt și bani pentru producții decente. Deci ce vrem de la TVR: să fie în continuare o pușculiță pentru partide, deci un fel de centru de asistență socială (apropo, întrebați-o pe Irina Radu de câte ori pe zi îi sună telefonul din zona politică, să angajeze pe cineva)?
Sau vrem de la TVR să fie într-adevăr o televiziune? Care să își îndeplinească misiunea publică, să intre în breaking news imediat după o nenorocire, să preia evenimentele sportive importante (vezi Mondialul de handbal și Europeanul de fotbal de la anul) și să nu funcționeze după cum i se ordonă politic. De fapt, e simplu. Trebuie doar ca Parlamentul să își ia labele de pe televiziunea publică, modificând o lege care să le redea românilor televiziunea lor. Liberă!