Mâna aia care a semnat contractul de servicii pentru întreținerea multi-anuală a drumurilor județene din Tulcea e plină de sânge.
De sânge sunt pline și lamele utilajelor tocmite să deszăpezească drumurile județene. De sânge, când ar fi trebuit să fie pline de zăpadă.
De sânge sunt pline mâinile nenorociților care s-au întins mai mult decât le era plapuma, angajându-se la niște lucrări pe care, oricum, nu aveau de gând să le facă.
Uitați-vă cu atenție pe jos când treceți pe lângă clădirea de peste 10 milioane de euro (renovarea) a Consiliului Județean Tulcea. Priviți marmura cumpărată cu mult peste prețul pieței din carierele lui Adriean Videanu. Ridicați-vă privirea printre camerele de supraveghere care fac parte dintr-un sistem de siguranță supraevaluat. Veți vedea, la un momentdat, la etaj, o lumină. Acolo este biroul lui Victor Tarhon, președinte al CJ Tulcea și vicepreședinte al Partidului Democrat-Liberal. De pe mobilierul de mii de euro, scurgându-se pe sub aparatura de mii de euro și ajungând pe gresia și marmura despre care vorbeam mai devreme, o dâră lungă de sânge coboară în stradă cu liftul de zeci de mii de euro. Dacă firmele angajate să facă asta ar fi dat pe jos cu nisip, sângele s-ar fi oprit la baza scărilor. Dar n-au făcut-o. Dâra de sânge merge mai departe, nestingherită decât de nămeții din ce în ce mai mari.
Departe de oraș, după ce a mers pe drumul național, dâra de sânge se desparte. O parte o ia pe DJ222A, spre Hamcearca. Cealaltă parte se întinde pe DJ222B, spre Stejaru.
La Hamcearca, sângerearea se oprește în casa unui bătrân de 70 de ani. La Stejaru, în pieptul unui pacient de 57.
Sângele apă înghețată nu se face. De aia poți să-i iei urma pe zăpadă. Iar acolo unde a ajuns dâra de sânge era multă zăpadă. Prea multă. Atât de multă, încât ambulanțele plecate din Tulcea nu au ajuns la timp nici la bărbatul de 70 de ani care a murit în casă și nici la bărbatul de 57 de ani care, înjunghiat, a murit cu zile, sângerând în așteptare.
Doar că zăpada aia nu avea ce căuta pe drumurile județene. În niciun caz nu acum. În niciun caz nu trebuia să împiedice ambulanțele.
Asta a fost ideea atunci când președintele CJ Tulcea a desființat Servicii Publice Județene, concediind în jur de 50 de oameni: să fie drumurile județene bine întreținute și deszăpezite de către privați, mai ieftin. Să nu mai fie zăpadă pe drumuri iarna și să nu mai fie gropi vara. Firma statului, Servicii Publice Județene, înghițea anual cam un milion de euro.
Scump, doamnă, scump.
Peste 50 de oameni au fost dați afară, în numele economiilor ce trebuie făcute. Și s-a făcut licitație. Și s-a atribuit contract pe 4 ani. Și întreținera multi-anuală a drumurilor județene a început să coste 2,7 milioane de euro pe an, în loc de un milon. Cu o asemănare și cu o mare deosebire: asemănarea constă în faptul că mare parte dintre utilajele folosite aparțin tot CJ Tulcea, ca și până la privatizare, iară nu firmelor private; deosebirea constă în faptul că utilajele n-au funcționat, contractul n-a fost respectat iar drumurile n-au fost deszăpezite în termenul cerut. Din cauza drumurilor județene nedeszăpezite au murit, deja, 2 oameni. Lăsând lungi dâre de sânge în urmă.
Probabil, însă, că, atunci când ai pe mână de 2,7 ori mai mulți bani decât ăia de dinaintea ta, nu mai poți face față presiunii. Deși, n-ar trebui. Ăia de dinainte, dincolo de faptul că n-au reușit să facă profit atât de mare, nici n-au fost atât de eficienți. Ei n-au reușit să omoare doi oameni într-o singură zi, oricât de mult i-ar fi ajutat condițiile meteo. Dacă Victor Tarhon a vrut să obțină, în schimbul celor celor 2.700.000 de euro, viteză de execuție și lipsa oricărei urme, a reușit. Crimă mai rapidă n-am văzut, iar urme pe mormanele de zăpadă nici ambulanțele cu șenile n-ar fi reușit să lase.
Mai e sângele ăla…
Dă-l dracului, că poliția n-are bani de expertize criminalistice complicate.